Altă categorie de “ciudați”: ciberhondrii
În ideea că programările la medicul de familie sau la un specialist sunt, uneori consumatoare de timp, în vreme ce internetul e doar la un click distanță, tot mai mulți oameni apelează la “doctorul Google” pentru a afla de ce boli suferă și a-și pune singuri diagnosticul: de la depresie și pneumonie, la diabet, tiroidită, endometrioză, cancer și diverse tumori. Ciberhondria este o boală a generației cu acces la internet. Peste 160 de milioane de persoane caută informații medicale in spațiul virtual, și doar mică parte ajung să se adreseze unui medic. Pe lângă faptul că se alarmează inutil, ciberhondrii își pierd treptat increderea în medici și preferă să se lase tratați exclusiv de Dr. Google și de “specialiști” de la clinici virtuale. Resursele online pot fi utile, dar pot fi, de asemenea, confuze, chiar înfricoșătoare și pline de dezinformare. Autodiagnosticarea duce la griji suplimentare cu privire la propria sănătate, la anxietate, depresie, gânduri suicidare. Dr. Google nu cunoaște istoricul dumneavoastră medical, ce tratamente urmați sau alți factori personali care sunt importanți pentru un diagnostic corect. Și una dintre cele mai stringente probleme legate de autodiagnosticarea online este că vă poate împiedica să obțineți ajutorul real de care aveți nevoie.
Dintre cele 160 de milioane de persoane care caută informații medicale în spațiul virtual, 81% sunt ciberhondri, altfel spus, persoane care navighează pe internet de cel puțin șase ori pe lună, în căutarea informatiilor medicale, in baza carora se autodiagnostichează, relevă un sondaj realizat de Harris Interactive Poll, citat de medlife.ro
În multe cazuri, o inofensivă durere de cap e diagnosticată de dr. Google drept hipoparatiroidism, oreion sau o tumoare pe creier. Nici măcar nu știm ce este hipoparatiroidismul, dar sună “al naibii de înspăimântător”. De asemenea, o durere în piept indică “precis” un cancer de sân sau de plămâni.
Medicii sunt îngrijorați de amploarea fenomenului, ciberhondria plasându-i pe pacienți într-o “capcană psihologică”, creându-le temeri, pe cât de inutile, pe atât de periculoase și chiar oprindu-i să caute ajutor medical. “Anxietatea nu este o problemă nouă”, a spus dr. Daniel Atkinson, responsabil clinic la Treated.com. “Probabil că există de când există medicina. Dar internetul și accesul ușor la informații medicale au amplificat problema în ultimii ani”.
Poate în mod surprinzător, pneumonia este cel mai căutat termen medical, cu o medie de 2,24 milioane de accesări Google pe lună, a constatat o cercetare realizată de Treated.com. Urmează depresia, diabetul și endometrioza, cu 1,5 milioane fiecare, și anxietatea, cu 1,22 milioane de căutări pe lună.
Dr. Atkinson admite că a deține informații despre starea de sănătate este un lucru bun: “Într-o oarecare măsură, îi ajută pe pacienți să se informeze despre problema pe care o au și să știe la cine să apeleze pentru ajutor - medic de familie, farmacist, medic specialist. De cele mai multe ori, însă, pacienții intră în panică, fiind convinși că suferă de o boală foarte gravă.
“Informațiile nefondate sau diagnosticele exagerate sunt, din păcate, foarte ușor de găsit online”, a spus dr. Atkinson. “Medicul este în măsură să evalueze și să interpreteze simptomele, în timp ce profanul nu este. Așadar, poate fi ușor să cauți pe Google explicația pentru un simptom, să citești un scenariu înspăimântător despre ceea ce ar putea fi și apoi, bineînțeles, această idee să-ți rămână fixată în minte”. În timp ce unii s-ar putea grăbi imediat la medicul de familie pentru ajutor, pe alții, un “diagnostic online” îi sperie atât de tare încât nici nu îndrăznesc să meargă la doctor.
“În unele cazuri, poate apărea o capcană psihologică în care o persoană este prinsă între două noțiuni opuse”, a spus dr. Atkinson. “Unul - că simptomul este un semn de boală atât de gravă încât persoanei îi este prea frică să meargă la un medic pentru ajutor, pe principiul că “dacă
n-am făcut nimic până acum, probabil e prea târziu”; doi - că simptomul indicat de dr. Google nu indică nimic grav, așa că nu merită să pierzi timpul așteptând la ușa cabinetului medical.
Cele două pericole majore sunt: starea pacientului, care poate să progreseze netratată, și efectele secundare ale automedicației.
Pacienții trebuie să înțeleagă că, dacă se îndoiesc de diagnosticul medicului lor, este în regulă să meargă la un alt specialist pentru o a doua opinie. Or, încrederea în cuvântul unei persoane necunoscute, de pe internet, sau în informații care nu provin din surse sigure, mai ales când e vorba de medicamente, le poate pune viața în pericol. De exemplu, un pacient poate explica stările de leșin ca fiind o anemie, fără să facă testele de laborator necesare sau, pentru că are anemie, să nu mai meargă la doctor sau să facă analize suplimentare, ignorând simptomele.
De asemenea, există riscul ca, prin suprimarea simptomelor cu medicamente, pacienții să ascundă o afecțiune gravă, întârziind diagnosticul real. De exemplu, poate lua paracetamol pentru febră și dureri de cap, care pot fi cauzate de o infecție ce rămâne nediagnosticată mai mult timp și se poate agrava. De cele mai multe ori, pacienții iau medicamentele pentru a reduce durerea, întârziind astfel depistarea și tratarea în timp util a afecțiunii.
De reținut că nu toate site-urile sunt credibile, iar forumurile abundă în exagerări, opinii nefondate și sfaturi alarmiste. Unii “sfătuitori” recomandă, de exemplu, ceaiuri de plante și apă cu lămâie pentru tratamentul cancerului sau al altor boli foarte grave. Este posibil ca persoanele din spatele acestor site-uri să nu fie rău intenționate, dar cu siguranță, pot fi periculoase dacă le urmați sfaturile.
Internetul și, implicit, rețelele de socializare abundă în experiențe personale unde oamenii vorbesc deschis despre simptomele și bolile pe care le au. Dacă cineva relatează simptomele pe care le are o persoană cu o anumită afecțiune, pacienții se pot convinge apoi că o au și ei.
În România, există o problemă reală cu privire la automedicație, autodiagnosticare și lipsa educației pentru prevenție. Statisticile plasează țara noastră pe locurile fruntașe în materie de afecțiuni grave, precum cancer, diabet, boli de inimă, iar românii sunt considerați cei mai bolnavi europeni. Motivul? Șapte din zece români nu ajung la medic pentru un control de rutină, iar mai bine de jumătate dintre cei care ajung să facă asta ajung adesea când deja au simptome, deci nu o fac din proprie inițiativă, ca demers preventiv.
Din păcate, studiile arată că suntem “campioni” la autodiagnosticare și automedicație (sau consum de medicamente eliberate fără rețetă): 3 din 4 români își pun singuri un diagnostic și consumă medicamente eliberate fără rețetă, peste 70% din români se tratează singuri și un român din șase ia antibiotice fără recomandarea medicului. (surse documentare - Northeast Georgia Physicians Group, medijobs.ro, medlife.ro, multimedica.it)
Goana după antibiotice - Farmaciștii nu sunt obligați să elibereze doza de urgență pentru 48 de ore
Un ordin apărut cu doar câteva zile în urmă, emis de Ministerul Sănătății (MS), reglementează condițiile în care farmaciștii pot să le elibereze clienților anumite antibiotice și în lipsa unei rețete.
Este vorba doar de situațiile în care pacientul nu a reușit să ajungă la medic, iar lista antibioticelor care pot fi eliberate, în funcție de problema medicală expusă, cuprinde 20 de denumiri internaționale.
Având în vedere informațiile apărute în spațiul public cu privire la acest ordin și haosul creat în farmacii, “asaltate” de cetățeni care doreau să-și facă “rezerve pentru acasă”, MS precizează:
* Ordinul ministrului Sănătății reglementează informațiile minime care trebuie să fie cuprinse în prescripție și NU IMPUNE niciun model special de formular. Antibioticele se vor elibera în baza unei rețete care se reține în farmacie.
* Doar în situații de urgență se pot elibera anumite antibiotice care acoperă doza pentru 48 de ore, fără prescripție, în baza unei declarații pe propria răspundere. Antibioticele pentru copii (siropuri, forme pediatrice în soluție) se vor elibera de către farmacie în ambalajul cel mai mic disponibil, care să poată acoperi doza necesară de urgență.
* Pentru limitarea eliberării antibioticelor fără rețetă, Ministerul Sănătății a redus termenul pentru situațiile de urgență de la 72 la 48 de ore. Eliberarea dozei de urgență trebuie urmată de prezentarea ulterioară a pacientului la medic pentru consult și obținerea unei prescripții adaptate afecțiunii sale.
Cele 20 de medicamente care pot fi eliberate la decizia farmacistului, în doze pentru 48 ore și în lipsa rețetei, sunt cuprinse într-o anexă a ordinului elaborat din care fac parte 82 antibiotice și antifungice de uz sistemic. Lista celor 20 medicamente este:
1. AMOXICILLINUM
2. AMOXICILLINUM + ACIDUM CLAVULANICUM
3. AMPICILLINUM
4. CEFADROXILUM
5. CEFALEXINUM
6. CHLORAMPHENICOLUM
7. CLARITHROMYCINUM
8. CLINDAMYCINUM
9. DOXYCYCLINUM
10. ERYTHROMYCINUM
11. METRONIDAZOLUM oral
12. NITROFURANTOINUM
13. OXACILLINUM
14. PHENOXYMETHYLPENICILLINUM
15. SULFAFURAZOLUM
16. SULFAMETHOXAZOLUM + TRIMETHOPRIMUM
17. SULTAMICILLINUM
18. TETRACYCLINUM
19. TINIDAZOLUM
20. NYSTATINUM
În rândul farmaciștilor sunt voci care pun problema dacă nu cumva eliberarea de antibiotic fără rețetă crește și mai mult riscul ca pacientul să dezvolte rezistență la antibiotice sau dacă pacientul se va adresa medicului după 48 ore, astfel încât să nu rămână doar cu doza pentru două zile. Ordinul, consideră farmaciștii, a fost făcut în grabă, pentru că încă mai sunt aspecte neelucidate. Deocamdată, aceste medicamente se vor elibera “în orb”, pacientul declarând sub semnătură că nu merge să ia și din altă farmacie doza de urgență, dar fără să poată fi verificat.
De reținut că farmaciștii nu sunt obligați să elibereze, automat, antibiotice pentru 48 de ore celor care solicită asemenea medicamente: ele se eliberează doar dacă farmacistul decide că adultul respectiv reprezintă o urgență și are nevoie de un astfel de tratament: “Nu sunt la liber. Nu vine pacientul și spune: «Bună ziua, doamnă, vreau să iau și eu doza de urgență, că vreau să am acasă!». Nu există așa ceva, nu se dă. În schimb, dacă vine și spune - «Doamnă, nu mai pot, mă doare măseaua», sau «Am frison, infecție urinară, urinez des», «Am un abces dentar», ce putem noi să constatăm, atunci vedem ce anume din lista respectivă se poate preta și asta îi dai, pentru două zile. Cu recomandarea să meargă la medic, evident”, a explicat Luiza Drăgoi, președinta Colegiului Farmaciștilor Olt, potrivit cugetliber.ro. (foto: pixabay.com)
ILEANA SANDU
