România, unul dintre cei mai importanți concurenți pe piața alimentară europeană, a ajuns să importe până la 70% din necesarul de alimente. Este o problemă foarte complicată, pe care o putem simplifica spunând că ar trebui să ne gândim ce reprezintă România în context european - o mare forță agricolă: suntem pe locul 3 sau 4, depinde de anul agricol, la ceea ce înseamnă producția la principalele cereale, la fructe, la legume și, în aceste condiții, apare paradoxul extraordinar de grav - că o țară atât de bogată în resurse importă până la 70% din mâncarea pe care o dăm cetățenilor noștri.
O spun în mod direct, sunt un mare admirator al Uniunii Europene, am lucrat mult pentru integrare, știu că este cel mai important lucru pentru România, dar trebuie să spun că, pe piața europeană, România, fiind un concurent foarte important, nu a fost sprijinită de UE și de reprezentanții noștri la Bruxelles pentru a-și pune în valoare resursele pe care le are.
Din contră, măsurile pe care Uniunea Europeană le-a luat prin politica agricolă nu au fost favorabile întotdeauna României. Domnul comisar european al Agriculturii, pe care România l-a trimis acolo să lucreze pentru Franța, nu ne-a ajutat deloc. Nici în momentul de față nu suntem ajutați. Suntem total de acord că europarlamentarii noștri nu fac nimic acolo, iar în condițiile acestea, România a fost transformată, dintr-un concurent important pe piața alimentară europeană, într-un importator net de produse.
Este vina Uniunii Europene? Nici pe departe. Este vina guvernanților. Guvernanții care au fost în România din 2005 până în prezent sunt cei care au această vină asupra lor, s-a negociat în genunchi capitolul cu agricultura. În al doilea rând, toată industria noastră de procesare a fost distrusă încetul cu încetul. De la peste 50 de fabrici de zahăr, am mai rămas cu una, care doar împachetează zahărul. Fabricile de ulei sunt și ele în dificultate, nu mai vorbesc de panificație, nu mai vorbesc de importul de carne, de legume și fructe. De fapt, totul este din import: fier, beton, sticlă și așa mai departe, sunt fel și fel de salarii în sectorul public și cu ce mai cheltuiește statul, per total, noi suntem cu minus.
Haideți să facem o schemă plecând de la un lucru, vă spun cu toată sinceritatea: să renunțăm la această atitudine - toate statisticile pe lumea asta arată că România a făcut progrese extraordinare, am crescut foarte mult. Și aici apare întrebarea: de ce noi, cetățenii, nu simțim această creștere în ceea ce avem în buzunare, dacă România este una dintre puținele țări care nu au intrat în recesiune? Aici apare o chestiune explicată simplu: totul pleacă de la buget; veniturile sunt formate din impozite și taxe, ce plătim noi, ce plătesc oamenii de afaceri, din alte surse, de unde mai vin veniturile la buget, din ceea ce înseamnă balanța veniturilor din comerț. Și avem o mare pierdere - deja, dacă avem o creștere economică, noi o dăm altora, ungurilor, ucrainenilor, polonezilor, noi nu prelucram marele patrimoniu.
Întrebarea pe care și-o pune toată lumea este: de ce, dacă avem o creștere economică, trăim atât de prost? E o proastă guvernare, nu am explicații, banii pe care România îi creează prin munca cetățenilor se pierd, politica socială este prost gândită, se dau vouchere și ajutoare unor persoane care nu muncesc, sa se câștige voturi.
Anul acesta este anul în care Guvernul face orice, încearcă să scoată bani din piatră seacă, să dea oamenilor ceea ce cer, însă după alegeri o să fie foarte rău, toate aceste împrumuturi, sacrificii bugetare vor trebui să fie plătite prin dobânzi, prin măriri de impozite și taxe. În 2025 vom avea impozite si taxe mai mari, și pe plan local și la nivel național.
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic
