Se vorbește adeseori în spațiul public despre războiul hibrid care utilizează toate mijloacele posibile pentru a copleși, respectiv anihila adversarul. Suntem și noi parte în această confruntare, fie că vrem, fie nu, zi de zi, chiar dacă nu o conștientizăm.
În cadrul acestui război copleșitor, confruntarea informațională vizează influențarea percepțiilor și a deciziilor adversarilor sau a populației în general prin utilizarea informațiilor ca arme de luptă. Această formă de conflict a evoluat semnificativ de-a lungul timpului, adaptându-se la schimbările tehnologice și societale.
În faza inițială, războiul informațional s-a concentrat pe diseminarea propagandei tradiționale prin mass-media: ziare, radio, televiziune, în scopul influențării opiniei publice, pentru atitudini favorabile sau pentru a denigra opozanții. În etapa următoare, prin utilizarea psihologiei de masă și a studiilor sociologice au fost create mesaje mai eficiente și direcționate spre grupuri specifice.
Al treilea pas evolutiv în această privință adaugă la acest arsenal tehnologii de informare și comunicație mai avansate, inclusiv internetul, rețelele sociale și algoritmii specifici. Această fază permite o diseminare mai rapidă și mai largă a informațiilor, precum și un oarecare nivel de personalizare a mesajelor, deși încă vizează grupuri largi de persoane.
A patra generație marchează o tranziție către țintirea individuală, folosind datele masive (big data) și algoritmii de analiză predictivă pentru a personaliza mesajele. Aceasta generează o capacitate fără precedent de a influența indivizii pe baza comportamentului, preferințelor și rețelelor sociale pe care le utilizează (vezi manipularea și sistemul “Cambridge Analytica”, mult evoluat de la scandalul din 2018 prin firmele conexe).
În mod periculos, pasul cinci se concentrează pe alterarea percepției la nivel individual, astfel încât oamenii să înceapă să își pună la îndoială propriile simțuri și percepții directe. Implică utilizarea tehnologiilor avansate, cum ar fi realitatea augmentată și virtuală, “deepfakes” și alte forme de media sintetică, pentru a crea dubii și confuzie cu privire la ce este real și ce nu.
A șasea etapă, cea mai avansată și potențial apocaliptică, presupune atacarea directă a mecanismelor cognitive și logice ale minții umane. Include tehnici de “brain hacking” prin intermediul inteligenței artificiale, a neurotehnologiei și psihotronicilor, urmărind să slăbească capacitatea de gândire critică, să inducă stări emoționale specifice sau chiar să controleze comportamentele la nivelul indivizilor.
Asistăm, așadar, la o tranziție de la influențarea maselor la manipularea individualizată și la atacuri directe asupra fundamentelor cognitive ale ființei umane. Aceasta ridică semnificative provocări etice și legale, deoarece liniile dintre persuasiune, manipulare și control direct al minții devin tot mai neclare. Încotro ne vom îndrepta oare în continuare?
MARIUS PAȘCAN
