Ziua Internațională a Limbii Materne este marcată pe 21 februarie, în amintirea a patru studenți activiști din Bangladesh, uciși de forțele polițienești în 1952, deoarece au demonstrat în favoarea transformării bengalezei în limbă națională, în actuala Republică Populară Bangladesh. Drept urmare, Bangladesh a sărbătorit “Ziua Mișcării Limbii Bengali” pe 21 februarie din 1955, iar în anul 2000, UNESCO a început să celebreze Ziua Internațională a Limbii Materne în întreaga lume, la aceeași dată.
Tema ediției din acest an este “Educația multilingvă - un pilon al învățării intergeneraționale” - definită ca un mod prin care indivizi de toate vârstele pot învăța împreună, precum și unii de la ceilalți, pentru a dobândi abilități, valori și cunoștințe - într-o lume în care 250 de milioane de copii și tineri nu merg la școală, iar 763 de milioane de adulți nu stăpânesc abilitățile de bază de alfabetizare.
Educația în limba maternă sprijină învățarea, alfabetizarea, dar și cunoașterea unor limbi străine, având în vedere că societățile multilingve și multiculturale există prin limbile lor, care transmit și păstrează cunoștințele și culturile tradiționale.
În prezent, în lume există undeva între 6.000 și 7.000 de limbi “vii” (numărul exact este, încă, o chestiune în dezbatere). Potrivit UNESCO, doar câteva sute dintre acestea sunt folosite în domeniul educației, iar mai puțin de o sută sunt folosite în mediul online. La fiecare două săptămâni, dispare câte o limbă. Potrivit Proiectului “Limbi pe cale de dispariție”, peste 40% din limbile lumii sunt amenințate. Or, cu fiecare limbă care moare, pierdem nu doar cuvinte, ci o moștenire culturală enormă: înțelegerea modului în care oamenii se raportează la semenii lor și la lumea din jur, cunoștințe științifice, medicale, botanice etc., și, cel mai important, pierdem expresia umorului, a dragostei și a vieții comunităților. Pe scurt, pierdem mărturia a secole de viață.
O limbă se pierde atunci când comunitățile se integrează în grupuri mai mari sau când împrejurările îi obligă pe oameni să-și ducă viața de zi cu zi…într-o limbă străină. Copiii cresc învățând limba dominantă, care îi ajută să reușească în viață, în timp ce părinții și bunicii păstrează limba veche, care, însă, dispare odată cu ei. De exemplu, în 1826, mai mult de un milion de oameni vorbeau bretona, în nord-vestul Franței. Doar câteva sute de mii o vorbesc acum și cei mai mulți dintre ei au peste șaizeci de ani.
Limba maternă este definită ca “prima limbă învățată de o persoană, de obicei, în copilărie, în familie”. Aceasta poate fi diferită de limba oficială a țării în care trăiește familia. În timpurile moderne, unii părinți își învață copiii să vorbească o altă limbă decât cea vorbită în comunitate sau limba maternă a părinților (de exemplu limba engleză). În limbaj de specialitate, limba maternă mai este cunoscută ca L1.
UNESCO a evidențiat constant rolul educației multilingve bazate pe limba maternă.
Nepotrivirea dintre limbile materne și cele de predare “la clasă” are, de mult, un impact negativ asupra sistemelor de învățământ din toate regiunile lumii. Decenii întregi, utilizarea exclusivă a limbilor dominante a fost criticată ca afectând calitatea predării, validitatea evaluărilor învățării, precum și șansele pe piața muncii ale cursanților. După cum au subliniat mulți oameni de știință, simpla folosire a unei limbi străine ca mijloc de predare nu garantează învățarea eficientă a acelei limbi.
Perturbarea învățământului prin închiderea școlilor, în pandemia de COVID-19, a pus o presiune masivă asupra procesului educativ. Înainte de pandemie, la absolvirea școlii primare, 57% dintre copiii din țările cu venituri mici și medii nu puteau citi și înțelege un text simplu. În 2022, acest procentaj a crescut la 70%. În unele țări, la peste 90% dintre cursanți nu li se predă într-o limbă pe care o vorbesc și o înțeleg. Rezultatele slabe ale învățării sunt expresia politicilor inadecvate privind limba de predare.
Ziua Internațională a Limbii Materne 2024 este un prilej de a reaminti comunității internaționale că educația multilingvă îmbunătățește învățarea atunci când limba de predare este limba maternă a cursantului, constituind un pilon solid pentru educație și pentru transferul de abilități și cunoștințe în alte limbi. Învățarea în limba maternă facilitează înțelegerea și interacțiunea și dezvoltă gândirea critică. Întărește încrederea și stima de sine și stimulează participarea activă. Pe lângă stimularea învățării, contribuie la promovarea învățării intergeneraționale, la conservarea culturii, a patrimoniului imaterial și la revitalizarea limbilor. Îmbogățește multilingvismul în spațiul online, este esențială pentru alfabetizarea digitală, contribuie la dobândirea abilităților de comunicare, mai ales în contextul situațiilor de urgență, crize și dezastre naturale. Astfel, persoanele refugiate sau strămutate, marginalizate sau excluse de la o educație de calitate nu sunt lăsate în urmă.
România e o țară multiculturală, multilingvistică, în care limba română este singura limbă oficială națională, se precizează în lucrarea “Ziua Limbii Materne 21 februarie” - publicație realizată de Institutul Național de Statistică și Departamentul pentru Relații Interetnice 2023. Potrivit rezultatelor provizorii ale ultimului recensământ (2022), în București și în 32 dintre județele țării, limba română a reprezentat limba maternă pentru peste 90% dintre locuitori. Alte limbi minoritare importante sunt limbile: maghiară, romani, ucraineană, germană, turcă, rusă, tătară, sârbă, slovacă, bulgară, croată, italiană, greacă, cehă, polonă etc. “Nu avem să ne facem limba, ci să ne-o iubim și să cinstim pe cei ce au plăsmuit-o atât de frumoasă și de înțeleaptă cum o avem. Măsurariul civilizației unui popor în ziua de azi e o limbă sonoră și aptă de a exprima prin sunete noțiuni, prin șir și accent etic - sentimente. Limba și, împreună cu ea, mintea se curăță și se lămurește, căci numai o limbă în care cuvintele sunt împreunate cu un înțeles hotărât de veacuri este clară, și numai o cugetare, care se servește de o asemenea limbă, e limpede și cu temeiu. Numai în limba sa omul își percepe inima pe deplin”, spunea Mihai Eminescu, citat de publicația menționată. Recunoașterea limbii materne și asigurarea cadrului legal de manifestare și păstrare a identității etnice sunt condiții elementare ale drepturilor omului. Respectarea drepturilor omului este apanajul lumii democratice. La polul opus, regimurile totalitare urmăresc uniformitatea prin depersonalizarea individului, prin eliminarea diferențelor, inclusiv cele legate de limba maternă.
În România, interesul pentru cunoașterea fenomenului lingvistic la nivelul întregii populații datează din anul 1838, când mitropolitul Nifon inițiază catagrafiile Moldovei. Până la recensământul din anul 1931, etnia era identificată cu limba maternă, apoi aceasta din urmă a fost studiată separat.
(surse documentare - epale.ec.europa.eu, indico.un.org, unitedlanguagegroup.com, unesco.org, insse.ro. Surse foto: art-educational.ro; all-languages.org.uk)
Documentar de Ileana Sandu
