Fostul președinte Ion Iliescu, care duminică a împlinit 94 de ani, afirmă că inegalitățile ar trebui să dea tonul agendei publice în România, punctând că, deși la prima vedere contează doar inegalitățile economice, din acestea derivă cele sociale, economice, morale.
“Categoric, inegalitățile sunt cele care trebuie să dea tonul agendei publice în România. La prima vedere, contează doar cele economice, dar din acestea derivă cele sociale, culturale sau morale: de aici apare complexul «României mai puțin europene» decât ar trebui sau «mai puțin democratice». Chiar proiectul UE a fost gândit excesiv, de la un punct încolo ca un proiect de piață, când, de fapt, el trebuie să fie și un proiect social. Neprioritizând, însă, inegalitățile pe agenda publică, stânga a avut dificultăți în a implementa valoarea solidarității în construcția societății noastre, iar dreapta a căzut în capcana exceselor liberalismului sălbatic. Acum, orice abecedar politic te învață o lecție de novice: nu poți genera egalitate de oportunitate până nu ai reglementat inegalitățile sociale care dau un start echitabil indivizilor în viață”, a declarat Iliescu duminică, la podcastul fostului ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu.
Fostul șef de stat s-a referit, în context, la importanța educației în diminuare inegalităților.
“Școala românească, de pildă, e una care, după pandemie, a crescut în statisticile analfabetismului și reticenței față de consumul de carte. Sunt fenomene corelate. Dar nu poți spera ca tinerii să aleagă ce li se potrivește câtă vreme nu sunt echipați cu o facultate de cunoaștere solidă, o limbă română coerentă și funcțională, o mentalitate culturală de un fel anume. Cei obidiți au rămas prea în urmă, cei cărora soarta le-a zâmbit au ajuns mai departe decât credeau. Prăpastia dintre ei este prea mare ca mijlocul - care e o majoritate covârșitoare - să mai conteze”, a explicat Ion Iliescu.
De asemenea, el a identificat o “disfuncționalitate” la nivelul democrațiilor europene, anume faptul că succesul în politică a devenit rezultatul “pesimismului” și “scepticismului” alegătorilor care “nu mai acordă voturi favorabile, ci doar voturi negative”.
“Politica, atunci când eu am îmbrățișat acest drum, nu era un domeniu al consolării prin validarea răului cel mai mic pentru o societate o dată la patru sau la cinci ani. Iar dacă e ceva disfuncțional la nivelul democrațiilor contemporane - unde distincția dintre Vest și Est s-a erodat - e faptul că succesul în politică e rezultatul acestor forme de pesimism și de scepticism prin care nimeni nu mai acordă voturi favorabile, ci doar voturi negative. E important să știi că nu ai câștigat meciurile pierdute de alții, că ai fost ales pentru că alții au fost respinși. (...) Politica înseamnă arta de a convinge majorități, punând interesul național și statul mai înainte de bunăstarea propriului partid sau a propriei echipe. (...) Politica e domeniul realismului. Faptul că a devenit pentru unii politicieni sursa unui hedonism personal n-are nimic de a face cu definiția școlărească, by the book, a politicii, ci cu eroarea unor actori politici de a personaliza excesiv mediul politic, care trebuie să fie tratat pentru a funcționa normal, impersonal”, a arătat Ion Iliescu.
În opinia sa, politica înseamnă și să știi când să renunți, iar “încăpățânarea de a rămâne la putere atunci când nimeni nu te mai vrea” este “ridicolă”.
“Politica înseamnă și o putere sufletească: de a fi la conducere sau în opoziție, de a accepta cu demnitate pierderile și, cu decență, câștigurile, de a ști când să renunți. Nu mi s-a părut ceva mai ridicol decât încăpățânarea de a rămâne la putere atunci când nimeni nu te mai vrea. Cum nu mi s-a părut ceva mai decadent decât momentul în care politica a început să nu mai fie un teritoriu în care autoritățile morale se pot pronunța”, a adăugat Iliescu.
Ion Iliescu afirmă că regretă, privind retrospectiv, unele episoade din primii ani de după Revoluție, dar consideră că “ce s-a întâmplat era inevitabil, ce nu s-a întâmplat era imposibil”.
“Nimeni nu se poate vindeca de traume până nu le recunoaște. Iar România trebuia să și le recunoască, să le descrie și să se educe în a le depăși. A fost importantă pentru mine și această tranziție morală, nu doar aceea economică. Pentru că o democrație sănătoasă presupune iertare, nu uitare și adevăr, nu mistificare. Retrospectiv, regret anumite momente, episoade, situații, întâmplări din primii ani de după Revoluție, dar, cum spunea cineva, ce s-a întâmplat era inevitabil, ce nu s-a întâmplat era imposibil”, spune Iliescu, duminică, în podcastul lui Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii.
El consideră că cea mai mare realizare din mandatele sale de președinte a fost legată de modernizarea României în trei pași: “o Constituție pe măsură pentru o țară integrabilă și integrată în UE și NATO”. (Agerpres)
