Eugen Lovinescu, unul dintre cei mai însemnați critici și istorici literari, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist român, cel mai de seamă critic literar de după Titu Maiorescu, autorul teoriei Sincronismului și Mutației valorilor estetice, luând în discuție opera literară a lui Calistrat Hogaș afirma: “Originală nu numai prin peisagiu și material uman, ci și prin sensibilitate și expresie, opera lui Hogaș este și de o înaltă valoare estetică”.
Fiind unul din cei 12 copii ai protopopului Gheorghe Dimitriu și al Mioarei (născută Stanciu), Calistrat Hogaș s-a născut în data de 19 aprilie 1847, la Tecuci. În școala primară din orașul natal, unde viitorul scriitor se distinge ca elev eminent, un institutor, prieten al familiei, îi schimbă numele Dimitriu cu acela al bunicului dinspre tată: Hogaș. În anul 1858, la finalizarea celor 4 clase primare cu calificativul “eminent”, Hogaș se prezintă la rigurosul concurs de intrare la “academia” din capitala Moldovei, întemeiată în 1835, de Mihail Sturdza (și numită mai târziu “Academia Mihăileană”). De timpuriu, școlarul se arată pasionat de studiul limbilor antice și moderne: latina, franceza. Frecventează cu asiduitate cursul facultativ de italiană, ajungând să citească în original operele lui Dante, Petrarca și Torquato Tasso. Finalizând cursurile acestui prestigios liceu, în anul 1867, tânărul absolvent solicită să fie înscris ca student la Universitatea ieșeană, alegând ca specialitate studiul literelor. După doi ani de studii universitare cu rezultate foarte bune se prezintă, în 1869, la un concurs pentru ocuparea unei catedre în învățământul gimnazial. Reușind printre primii, a fost numit profesor și director la gimnaziul comunal din Piatra Neamț, înființat atunci. În aceste condiții începe cariera didactică de patru decenii și jumătate a viitorului pedagog cu nemărginit atașament față de școală. S-a căsătorit în 1871, cu tânăra și sfioasa Elena, fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neamț. În decursul carierei sale didactice a mai predat la Gimnaziul din Tecuci, Școala Normală “Vasile Lupu” din Iași, Gimnaziul din Alexandria (Teleorman) și Roman. S-a stins din viață la data de 28 august 1917, la Roman, iar după 42 de zile, la 8 octombrie 1917, a fost reînhumat la Piatra Neamț.
Descoperirea munților a însemnat pentru Hogaș o schimbare de perspectivă hotărâtoare. Încă din 1869 întreprinde lungi călătorii prin munții Moldovei, drumeția însemnând pentru el cea mai mare satisfacție a vieții. Își dedică întreaga operă literară descrierii munților. Sub titlul global “Pe drumuri de munte” găsim ciclurile “Amintiri dintr-o călătorie” și “În munții Neamțului”. Scriitorul moldovean se manifestă ca un poet al naturii, asemenea unui drumeț, nu ca un turist sau alpinist modern, prețuind numai drumeția pe jos: “Orice călătorie, afară de cea pe jos, e o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal, înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce ți se dă, nu însă și tot ce ai voi”.
În descrierile sale, prozatorul e încântat atât de tablourile de natură liniștită, cât și de măreția naturii dezlănțuite. În amândouă cazurile, emoția lui urcă până la sublim. Ca trăsătură consecventă a scrisului său se observă simpatia pentru grandios, pentru tablouri extraordinare. Stilul lui Hogaș se distinge prin energie și robustețe, scriitorul impunându-se în memoria noastră ca fiind un talentat cântăreț al munților Moldovei.
Profesor GHEORGHE DĂRĂBAN
