Din dorința de a le oferi tot ceea ce este mai bun, părinții ajung uneori să își răsfețe copiii peste măsură, însă psihologii spun că acest comportament are efecte negative încă din perioada copilăriei, acestea devenind mult mai evidente și mai împovărătoare în viața de adult.
Daniela Stanciu, psihoterapeut cognitiv com-portamental, citat de aventuradezvoltarii.com, prezintă aceste comportamente, atât pentru înțelegerea și corectarea lor, cât și ca ghid pentru părinți.
Toleranță redusă la frustrare - Copiii au nevoie de dragoste, protecție, îndrumare și suport, dar și de limite sănătoase și, în felul acesta, ajung să își antreneze și toleranța la frustrare. Cei care sunt foarte răsfățați de părinți, odată ajunși la maturitate, vor constata că sunt și lucruri pe care nu le pot obține atunci când vor ei sau pe care nu le pot obține deloc.
Obișnuiți să primească imediat ceea ce își doreau, când se vor confrunta cu refuzuri sau amânări, vor apărea costuri emoționale, vor suferi și vor avea tendința să își stabilească obiective pe termen scurt, evitându-le pe cele de durată, pentru că acestea presupun atât eforturi pe o perioadă mai mare de timp, cât și răbdare până la îndeplinirea lor.
Sentimentul de îndreptățire - În condițiile în care în copilărie părinții nu au pus limite, copiii au învățat că li se cuvine totul. Apoi, și în viața de adult, se vor aștepta ca lucrurile să se întâmple când vor ei și cum vor ei.
Relațiile lor interpersonale vor avea de suferit, pentru că ei se vor centra excesiv de mult pe propriile nevoi și dorințe, neținând seama și de nevoile și dorințele celorlalți. Apariția unui tipar de îndreptățire, de grandomanie chiar, prefigurează trăsături de personalitate narcisistă.
Autocontrol și autodisciplină reduse - Sunt părinți care doresc să îi ofere copilului cât mai multă libertate, pentru că ei nu au avut parte de ea și au suferit. Este firesc și bine să încurajezi autonomia, independența și luarea unor decizii atâta vreme cât acestea sunt adecvate nivelului de dezvoltare a copilului. Însă, uneori, din dorința de a-i fi cât mai bine copilului, alteori din dorința de a câștiga prietenia, se întâmplă ca părintele să îi lase libertatea de a alege și de a acționa, deși copilul nu știe de fapt cum să își folosească înțelept libertatea.
Acești copii, nefiind obișnuiți cu regulile, cu limitele în copilărie, odată deveniți adulți se vor confrunta cu dificultăți în zona autocontrolului și a autodisciplinei, fie în zona profesională, fie în zona personală (probleme legate de controlul impulsului - fumat, consum de alcool sau droguri).
Teama de provocări și situații noi - Nefiind lăsați să gestioneze singuri anumite provocări (adecvate vârstei), ulterior, când devin adulți, foștii copii manifestă teamă față de nou și pot evita provocările, în general. În consecință, riscă să nu își valorifice propriul potențial.
Dependența - Grija, protecția exagerată și răsfățul excesiv aduc neajunsuri semnificative în viața de adult. De exemplu, dacă atunci când este copil nu este lăsat să facă lucrurile pe care s-ar descurca să le facă singur, există riscul ca, în timp, copilul să învețe neajutorarea.
Odată devenit adult, acesta poate rămâne dependent de părinți sau în viața de cuplu poate fi dependent(ă) de partener(ă).
Sentimentul că li se cuvine - Un alt semn revelator al adulților care au fost răsfățați în copilărie este un sentimentul că lor li se cuvine. În consecință, ei așteaptă ca lumea să le satisfacă nevoile și dorințele.
Acest sentiment se poate manifesta în diferite moduri. Ei pot cere un tratament special, pot crede că regulile nu li se aplică sau cred că merită succes fără a depune efort.
De asemenea, le lipsește aprecierea pentru eforturile celorlalți, deoarece se așteaptă să fie serviți fără reciprocitate, iar acest comportament creează fricțiuni în relațiile personale și în mediile profesionale în care cooperarea și respectul reciproc sunt esențiale.
Obsesia pentru posesiuni materiale - Ca adulți, cei care au fost răsfățați în copilărie dezvoltă adesea o obsesie pentru posesiunile materiale. Acest comportament poate fi observat încă din copilăria lor, când primeau mereu cadouri, ca mijloc de liniștire sau de demonstrare a iubirii. Drept urmare, încep să echivaleze posesiunile materiale cu fericirea și succesul.
Această obsesie îi determină adesea să caute în mod continuu articole mai scumpe, să găsească satisfacție în a-și etala bogăția și să își măsoare valoarea în funcție de ceea ce dețin. Însă, acest comportament tinde să creeze un sentiment superficial de împlinire, care nu contribuie la fericirea sau mulțumirea autentică.
Lipsa de responsabilitate - O altă trăsătură a adulților care au fost răsfățați în copilărie este lipsa de responsabilitate. Ei îi învinovățesc pe alții pentru greșelile sau eșecurile lor, refuzând să își recunoască propriul rol. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: freepik.com)
