Langa codri, in Ardeal
Si in inima de tara,
Plange satul meu natal
Dup-acei care-l lasara.
Multe case cu gradini
Astazi par fantome mute;
Cresc in preajma lor ciulini,
Palamide si cucute.
Satul zace-ncremenit
Si fantanile-n camp seaca.
Multe merg spre un sfarsit,
Primaveri tot vin si pleaca.
Nu vezi fete si feciori
La petreceri populare,
Doar la sfinte sarbatori,
Vin dragi oaspeti cu-ajutoare.
Vezi duminica, prin sat,
Tot batrane greu muncite,
Foste la cuminecat,
Toate-n negru primenite�
Buni sateni, pe veci, s-au dus
In ticsite cimitire,
Implorand pe Cel-de-Sus
Si-ajungand doar amintire.
Unii fost-au alungati
De ce statul le impuse
Si ramas-au stramutati,
Dar si valul rau se duse.
Venetici vor stapani
Vatra noastra parasita;
Ei si timpul "ne-or cinsti�
C-o uitare nesfarsita!
