Apa ca un bivol negru (IV)
Dupa 20 mai 1970, toate unitatile productive ale Armatei
au intrat intr-un program de urgenta pentru repunerea in
stare de functionare a patrimoniului si tehnicii afectate de
inundatii. Noi am primit de la Lipova douasprezece motoare
care echipau autotancurile de la stoc si au fost surprinse
de viituri. Le-a adus plt. maj. Paun catre amiaza zilei de 24 si
am intrat din nou in program prelungit. Nu a fost ordin, nici
macar chemare politica nu a fost, dar nimeni nu a dorit sa plece
acasa, nimeni nu s-a plans de oboseala, singura care s-a dus
la autobuzul cu care veneam zilnic la program era contabila.
Am organizat o banda de demontare, verificare, curatire
motoare si rodaj din tot personalul productiv fara deosebire
de specialitate si cu folosirea inclusiv a soferilor care in
mod obisnuit nu prea "calcau� in hala. Doua zile am lucrat
din plin, respectand, bineinteles, pauzele de masa si cea
de sport de la care comandantul, lt. col. th. Mircea Mihail,
nu a admis rabat niciodata. A treia zi, motoarele erau
imbarcate in doua camioane, aratau "ca de export�, porneau
la cheie. Comandantul in persoana s-a angajat sa le duca
la Lipova, nemotivand in niciun fel hotararea. In ziua
urmatoare m-a chemat la telefon (pe la ora 9.00) si m-a
"traznit� cu un ordin scurt si indiscutabil: "Iei echipa de la
Muntele Rosu, masina ta, hrana rece pentru trei zile (si pentru
mine) si vii la Lipova. Dupa-amiaza, la sase, esti aici si nu ne
culcam pana cand nu pornim primul autotun. (No coment).
Pe drum catre Lipova am mers cat a putu ZIL-ul de repede,
eu conduceam o jucarie SR 132 M si ascultam la tranzistor ce
face tara. Ce vedeam cu ochii insa de la Sighisoara pana la
Lipova era ceva ce nu doream sa vad niciodata. Pe scurt, doar
oameni necajiti si negri de suparare, intr-un inceput de vara
splendid (spectacolul naturii vii era mai presus de orice
distrugere materiala).
Ajunsi la Lipova, ne-am gasit repede cu comandantul si
cu cei doi soferi. Problema era ca un ofiter inspector de la
Bucuresti nu a crezut ca motoarele sunt reparate si in stare
de functionare, nici nu a vrut sa stea de vorba cu comandantul
si i-a aratat poarta, spunand ca: "Aici nu ne jucam � faceti-va
treaba ca lumea si saptamana viitoare mai vorbim. Ati dat
motoarele cu bronz si credeti ca merge si asa.�
Aceasta atitudine l-a ambitionat pe comandant si l-a facut
sa "scoata regina�, calcand peste toate procedeele
regulamentare. Atunci l-am vazut prima oara in combinezon
negru, cu ochelari de lucru pe nas, cu laveta in buzunar, a
ocupat pozitia maistrului sef de echipa si am trecut la treaba.
A durat mai mult identificarea autotancurilor si asigurarea
acumulatorilor pentru pornire decat montarea si cuplarea "in
tandem� a motoarelor.
La 21.30 am pornit primul autotun, a doua zi pana la pranz
altele doua, si asa am primit aprobare (si multumiri) sa ne
intoarcem la unitate. "Esti tare, Mircea�, a fost aprecierea
celui de la Bucuresti, la care comandantul cu modestia sa
notorie "in afara curtii� a raspuns doar ca "Eu ma duc si panan
iad cu astia si iau dracul de coarne.�
La ora 15.00, actele si protocoalele au fost incheiate, la
21.30 am ajuns la unitate si ziua urmatoare am inceput-o cu o
scurta informare si, bineinteles, cu un meci de volei. Era ziua
noastra de sport (una pe luna), pe care am obtinut-o dupa
grele batalii de la politruci si in final de la comandantul Brigazii.
Ne-am destins, in sfarsit, si de mirosul de hala si de zgomotul
motoarelor, florile din curtea Batalionului 20 iti furau ochii chiar
de la minge, si dupa un dus reconfortant ne pregateam sa
mergem acasa.
"Ai o bucurie de la ofiterul de serviciu Neagoi�, mi-a spus
comandantul. M-a facut curios si cat ceilalti asteptau lejer
autobuzul pe bancile incadrate cu flori, eu citeam si eram obligat
sa iau la cunostinta sub semnatura numirea ca sef de atelier in
incinta Bg. 2 V.M. pentru pregatirea parazii de la 23 August.
Tara-i inecata � m-am gandit � si baba vrea parada. Era
prea de tot. Nu puteam sa-mi iau gandul de la cele auzite la
Lipova. Necazuri si victime au fost si la Vintu, si la Deva, si la
Arad, si la Lipova. In majoritatea lor au fost cauzate de lipsa
conditiilor si a indemanarii in lucrul cu tehnica pe apa. Eram
suparat pe Muresul meu ca nu a asteptat macar un an pana
cand noile unitati infiintate dupa 1968 isi "intra in mana� si pe
langa trageri de lupta, organizare pentru mobilizare, aplicatii in
teren s.a., reusesc sa-si formeze deprinderile specifice
necesare navigatiei, trecerilor peste cursuri de apa si salvarii.
Ma gandesc (m-am gandit si atunci in tacere) ca in locul
orelor de indoctrinare cu politica inteleapta a partidului
(sapte ore pe saptamana si cu o rigurozitate controlata pana
la cel mai inalt nivel), era mult mai de pret invatarea inotului,
invatarea trecerilor, invatarea navigatiei, a conducerii pe apa
si nu ar fi fost atatea victime si pierderi materiale asa de mari.
M-am hotarat sa parasesc vanatorii de munte, termin
repede anul IV al A.R., anul V il fac cu scutire de frecventa
si mi-am cerut mutarea la Targu-Mures, tocmai la unitatea
din care a luat apa "tancul acela plutitor�. Nu stiu din ce
motiv, dar ma simteam vinovat ca Muresul meu omoara copii
din alta parte, iar eu stau bine mersi in ozon si parfum de
brazi la Brasov. Eram un apolog al sportului nautic,
vicecampion regional la caiac, candidat la regata la vasle,
ma jucam cu apa de la varsta de 7 ani, am cunoscut inotul
subacvatic, iar la vanatori ma ocupam cu roti de cauciuc pe
varf de munte, unde si caii stranuta in urcus. Era o anomalie si
singurul motiv pentru care mi-am depus raportul de mutare cu
cerere expresa la o unitate care lucreaza pe apa sau cu apa.
Au urmat cinci ani de tunete si fulgere, din partea tuturora
care au analizat cu atentie si intelegere cererea mea si au
dat in sir indian aviz nefavorabil. Intamplarea a facut sa-mi
revad raportul in 1996 in Comandamentul Armatei a 4-a
Transilvania unde (fiind internat in spital) i-am vizitat pe mr.
Ordeanu, dupa o scurta convorbire telefonica. Discutam
despre soarta sinistra a unitatilor de geniu, despre tehnica
trecuta la moarte latenta, despre oamenii care au vrut si nu
au reusit. In timpul discutiilor m-a intrerupt, si facandu-se
ca are ceva important pentru mine, mi-a aratat xerocopia
raportului cu toate inscrisurile ce le continea. Atunci am
vazut ultima data semnatura generalului Vasile Milea sub
hotararea domniei sale in calitate de comandant al Armatei.
"Ramane pe loc sau il trimit loctiitor tehnic la Ciuc. Florea
sa vina la mine!�
(va urma)
