Oarbă și surdă din naștere, Helen Keller a scris odată în jurnalul său: „Câinele meu se rostogolea prin iarbă. Voiam să prind o imagine a lui în degetele mele și l-am atins ușor. Corpul lui gras s-a frământat, s-a crispat și s-a solidificat într-o poziție dreaptă. S-a îndesat în mine ca și cum ar fi vrut să intre tot în mâna mea. Și mi-a iubit mâna cu coada, laba și limba. Dacă ar fi putut vorbi, cred că ar fi spus că, în cazul meu, paradisul este obținut prin atingere".
Cel mai bun în chirurgia mâinii, ortopedul Virchel-Wood, doctor în medicină, a meditat mult asupra efectelor de vindecare prin atingere. El descrie patru moduri în care mâinile influențează: 1. Mâna care învață ne face capabili să ne exprimăm sentimentele și să construim civilizații. 2. Mâna deformată sau pierdută (amputată) produce probleme emoționale puternice, dincolo de limitele fizice. 3. Mâna care respinge variază de la gestul obscen până la infirmitatea autocreată de a scăpa de responsabilitate. 4. În timp ce mâna lui Dumnezeu disciplinează, ea și păstrează.
