Într-o poveste veche se spune că erau doi frați, unul sărac, altul bogat și zgârcit. Săracul se duse la fratele său înstărit ca să lucreze și să capete un ban. Acesta îl primi să-i slujească în casă și la masă, punându-l la munci grele. Vătaful avea voie să se poarte urât cu fratele cel sărac. După un timp, săracul nu mai suportă tratamentul de la casa fratelui său și plecă în lume. După multă umblare găsi o comoară ascunsă de niște hoți și astfel deveni mai bogat decât fratele său. Acesta, aflând secretul îmbogățirii fratelui său, porni și el în căutarea unei comori, dar hoții îl prinseră și îl omorâră.
Sărmani bogați muritori! O, de-ați fi cunoscut cuvintele înțeleptului Solomon, care zice: „Cine iubește argintul, nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă, nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune!" Amândoi bogații au plecat din lume cu mâinile goale. Să ne gândim la cât de trecătoare sunt lucrurile pământești! Tot ce dobândim în viața noastră are valoare momentană, dar pentru veșnicie nu are nicio valoare. Singurul lucru, pe care putem să-l luăm cu noi, sunt păcatele noastre, dacă nu au fost iertate. Fericit este cel care a fost iertat prin credința în Mântuitorul Hristos! El deține adevăratele bogății în cer, „unde hoții nu le sapă și nu le fură".
Din volumul „POARTA RAIULUI - ofertă nelimitată", apărut la Editura „Vatra Veche", 2016. Cartea se găsește la Catedrala Mare.
