Grea muncă rugăciunea, dar veşnică răsplată

Distribuie pe:

Pentru a avea parte de ajutorul lui Dumnezeu, se impune ca, atunci când ne adresăm Lui în rugăciune, cerându-I ceea ce credem că ne este de folos pentru viaţa pământească, să o facem cu credinţă puternicăşi statornică. Pe de altă parte, rugăciunea trebuie să fie stăruitoare, adică săvârşită cu insistenţă, iar aceasta, nu pentru că Dumnezeu nu ar cunoaşte ceea ce Îi cerem noi în rugăciune, ci pentru că doreşte să ne ferească de superficialitatea de a-I adresa, în grabă, cuvinte asupra cărora nu medităm îndeajuns. Aşadar, rugăciunea nu trebuie să fie neapărat lungă, ci să izvorască din inima curată şi sinceră a celui care doreşte să intre în comuniune cu Dumnezeu, Cel care împlineşte rugăciunile noastre.

Povestea părintele Cleopa despre cum se ruga un bătrân din pustia scetică: Acesta, venind un frate la dânsul, l-a întrebat:

- Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face lumea?

- Părinte, îi mare secetă; a răspuns fratele.

- Dar de ce nu vă rugaţi? a zis bătrânul.

- Ba ne rugăm, părinte! Au scos şi sfintele moaşte şi icoanele, au venit preoţii, au făcut Sfântul Maslu cu arhiereii pe câmp, cu procesiune mare. Se roagăşi tot nu plouă!

Dar bătrânul a zis:

- Arătat este că nu vă rugaţi! Bătrânul ştia adevărata rugăciune.

- Ba ne rugăm, părinte! stăruia fratele.

- Fiule, dacă-i aşa, hai să ne rugăm oleacă!

Ca să-i arate care-i adevărata rugăciune, a ridicat bătrânul mâinile în sus şi s-au făcut degetele lui ca zece făclii de foc şi faţa lui ca soarele. Şi nu le-a lăsat în jos timp de un ceas. Şi în timpul ăsta, cum era senin şi secetă, au venit nori, s-au îngroşat norii, au început tunete şi fulgere şi a plouat aşa de tare, în jurul lor şi-n tot Egiptul, încât a strigat fratele:

- Părinte, părinte, coboară mâinile în jos că mă îneacă apa! Şi atunci părintele, când a coborât mâinile, i s-a făcut faţa lui iarăşi ca mai înainte.

Aţi auzit care-i adevărata rugăciune? Aşa, să ne rugăm şi noi! S-au rugat mii şi mii şi preoţi şi arhierei şi popor şi n-a plouat. Şi s-a rugat unul, dar s-a rugat cum trebuie. Sau ce zicea unul din Pateric: „Am poruncit minţii mele să se ridice trei zile în ceruri! Să nu se pogoare de acolo trei zile". Aceea-i rugăciune!

Lasă un comentariu