Se spune că România nu a excelat niciodată în exersarea meritocrației, competența nu a fost primul atribut luat în seamă la numirea în funcții publice. Diverse camarile au introdus în societate propriile lor rutine viciate de promovare. Una dintre ele? Promovarea marionetelor. Intrarea în „politică mare" începe (se putea altfel?) pe la organizațiile de tineret, pe la filiale - unde, uneori, pot fi găsite și beizadelele unor șefi! Un fel de UTC al anilor '80. Acolo, dai din coate, te mai lingușești puțin și - dacă te faci și important - încet, încet intri în sistem. Asta, dacă te apreciază șefu'! Ca pe vremuri…
Punctul doi: comportamentul ulterior. Dacă nu pui întrebări, execuți orbește totul, începi să prinzi gustul puterii, om te-ai făcut. Condiția e că, dacă șefu' țipă, e, cumva, nervos, să mergi în vârfuri, iar dacă este bine dispus, te forțezi să râzi la glumele sale (chiar nesărate fiind). Atunci ești ca promovat, crezi că a venit și vremea ta, în care poți face pasul în lumea celor care se consideră „stâlpi societății".
Ce sunt aceste specimene umane? Imbecili cu conștiința minimă de sine, grobieni cu fălci și cefe late, care, toată viața, tresar doar la ordinele stăpânului, umflându-și mațul și portofelul, obsedați că în orice clipă pot fi înlocuiți cu alți grobieni, școlarizați pe la filialele de partid, pe aceste trasee, ale supușeniei și impersonalității, au apărut în politica românească personaje precum Boureanu, Boc, chiar Ponta, Elene Udrea, Kelemen Hunor și, evident, mulți alții ca ei. Oameni care, cu mici excepții, nu gândesc cu mintea lor, drept pentru care, lehamitea și senzația lipsei de perspectivă invadează psihicul colectiv, determinând o amorțire și mai mare a corpului social. Din păcate..
