Un oarecare tânăr povestește: Într-una din excursii, trecând pe lângă o cascadă, am văzut în cuva de la bază o bucățică de lemn ce mereu se învârtea, dar fără niciun spor. Am urmărit cum lemnul se întorcea neîncetat în jurul lui. Din când în când, se părea că o să fie antrenat de curent și o să poată pluti mai departe. Dar vârtejul îl prindea și-l răsucea înapoi. A doua zi dimineață lemnul era tot acolo. Mereu dădea impresia că o să fie dus de curent, dar de fiecare dată vârtejul îl reținea.
Puteți să vă imaginați aceasta? Apa trecea ca viața, dar bucata de lemn continua să se miște în cerc. Așa este viața multor oameni.
