România – 100 În America pentru Unirea Transilvaniei cu România (LXXI) Petiția Episcopiei Române Ortodoxe din Statele Unite ale Americei de Nord către Președintele Woodrow Wilson

Distribuie pe:

Și acum? Dușmanii ne îmbie drepturi și libertate

Și acum? Leii furioși de odinioară s-au îmblânzit și lupii prădalnici s-au retras în vizuinile lor. Asupritorii atâtor neamuri au fost [bătuți] de armatele aliate, țările lor s-au dezmembrat și popoarele robite și-au câștigat independența și libertatea meritată.

În urma împrejurărilor schimbate și în fața primejdiei care amenință Ungaria, dușmanii neîmpăcați de ieri, ni s-au făcut “pretini”. Ne îmbie drept de vot, drept în guvernarea țării și administrația comitatelor, funcții în serviciile statului, limbă românească “oficioasă” în comitatele românești, libertate deplină în afaceri școlare și bisericești. Pretutindenea se plâng că li se face nedreptate prin dezmembrarea țării, că nu sunt de vină ei nici pentru declararea războiului, nici pentru asupririle noastre, că toate relele au venit din Viena, de la împărat și rege.

Foarte puțini mai sunt cei ce pretind stăpânire asupra noastră pe baza dreptului istoric, știind că acest argument și-a pierdut orice valoare. Libertatea slovacilor li s-a răpit cu aceleași mijloace și în același timp. Ei sunt liberi acum.

Oare numai noi suntem osândiți pe veci să rămânem sub stăpânire străină? O mie și mai bine de ani de grele și necurmate suferințe și prigoniri, nu ne-au fost de ajuns și nouă?

Nu putem primi “ofertul” și prietenia guvernului și “națiunei” maghiare. Cerut-am destul să ni se dea ce era al nostru, cerut-au conducătorii noștri necurmat aplicarea legii naționalităților de la 1868 încoace, dar n-au voit să recunoască o naționalitate română și ne-au râs totdeauna în față.

Încercările sașilor de a ne ține în slugărnicie

Zvârcolirile saxonilor-germani colonizați pe moșiile noastre cu șapte sute de ani mai înainte, credem că nu pot forma piedică pentru eliberarea noastră. Până la anul 1848 ei au strâns dijmă de la poporul nostru, care le făcea și zile de clacă, lucrându-le moșiile, iar astăzi ne aruncă în față că ne-au dat lumină și ne-au ridicat din starea decăzută în care ne-au aflat la venirea lor.

Noi credem însă contrariul. Sașii din Transilvania, nouă au să ne mulțumească de bunăstarea de care se bucură astăzi. Satele și orașele săsești sunt numai stăpânite de ei, dar s-au ridicat din sudoarea noastră, a celor ce totdeauna le-am fost slugi. Dedați la o viață domnească, demult s-ar fi prăpădit dacă nu ar fi fost bietul român să le muncească moșia. Dovadă sunt cei din urmă cincisprezece ani de când poporul nostru emigrează în America. Satele săsești și-au schimbat fața. Vechii stăpâni au sărăcit și sărăcesc văzând cu ochii.

Stăruința ca Transilvania să rămână și pe mai departe sub vechea ocârmuire ungurească este o sforțare disperată a sașilor, dar întru nimic întemeiată. Totul ce-i îndemână la aceasta este gândul ascuns că sub vechea stăpânire vor putea să-și păstreze și pe mai departe drepturile și privilegiile vechi, rămânând și de acum înainte stăpâni, iar noi slugi ale lor.

Dorința noastră nemărginită și dreaptă este Unirea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei cu România

Președintele Statelor Unite și Puterile aliate au declarat că luptă pentru principiul naționalităților și pentru drepturile popoarelor mici și apăsate. Țările care au purtat lupta pentru civilizație și creștinism, numai mândre pot fi că au cuprins în programul lor și cauza “Națiunei Române”, o cerere atât de nevinovată și justificată prin istorie, prin dreptate și simțul firesc.

Românii din Transilvania și Austro-Ungaria au pus în joc totul pentru cauza Dreptății și Libertății. Fie răsplata noastră dreptatea și libertatea, ca uniți cu frații noștri din Regat să formăm o Românie mare, nu pentru a ne întări spre răzbunare, ci pentru a pune capăt suferințelor noastre și a crea în răsăritul Europei o Țară democrată în care frățietatea, egalitatea și libertatea politică, economică și religioasă, să domnească peste toți cetățenii ei, fără deosebire de naționalitate.

Youngstown, Ohio, la 15 noiembrie, anul de la Nașterea Domnului 1918.

Episcopia Română Ortodoxă din Statele Unite, reprezentată prin Ioan Podea m.p. adm. protopopesc și membru în Consiliul Național Român din Paris.

(Va urma)

 

Lasă un comentariu