Rezultatele înregistrate privind evoluția învățământului profesional în ultimele două decenii, îndreptățesc constatarea că, la momentul actual, acesta se află în impas, neasumat oficial, și tinde spre o veritabilă criză, cu toate eforturile timide de redresare și reconsiderare a acestuia. Din păcate, oamenii politici din guvernele vremelnice ale țării, nu au acționat conștient pentru a ține seama de importanța învățământului profesional determinat pentru dezvoltarea economică a țării, mai degrabă contribuind la distrugerea, căpușarea și lichidarea acesteia, consecințele asupra economiei românești, devenind deosebit de grave.
Din punct de vedere istoric, după anul 1990 este vizibilă o intolerantă involuție cu privire la formarea profesională a tinerilor, generată de o succesiune de decizii politice greșite la nivel instituțional, având ca efect degradarea imaginii sociale a școlii profesionale. Pentru un tânăr devenind o rușine alegerea de a urma o astfel de școală!.. Între anii 2009-2012, culmea incompetențelor, școlile profesionale dispar inexplicabil din sistemul de educație profesională, planul de școlarizare fiind transferat liceelor tehnologice în care activitatea practică, o știm cu toții, este “RARA AVIS” - (pasăre rară). Degringolada se datorează deselor schimbări legislative din învățământul românesc, adesea inconsecvente, mascate de dispoziții contradictorii, disiparea responsabilităților, imixtiuni politice, schimbări majore de la an la an, în funcție de ministrul numit politic pentru interese de tot felul, al unor găști politice.
În anul 2012 învățământul profesional este reînființat (Legea 1/2011) având inițial o durată de doi ani, după absolvirea clasei a IX-a, dar fără o bază și modalități eficiente în perspectiva dezvoltării sociale durabile, capabile să utilizeze tehnologii avansate, competențe, abilități teoretice și mai ales practice, esențial necesare relansării economice a țării. Din anul 2014-2015 este implementată Școala profesională cu durată de 3 ani (după clasa a VIII-a), măsură cu efect pozitiv, creând tinerilor posibilitatea de a alege traseul profesional pe care doresc să-l urmeze și meseria pentru care au înclinație, context în care nu este deloc neglijabilă introducerea unui sistem de educație mai flexibil și oferirea unor oportunități de formare și învățare prin ucenicie la locul de muncă a unor meserii relevante pentru tânăra generație.
Înainte de anul 1990, calitatea pregătirii elevilor prin școlile profesionale era mult mai bună decât în prezent, nivelul de cunoștințe teoretice și practice a absolvenților cu diplomă era mult superioară, valorificată prin angajare în obiectivele economice ale țării în plină dezvoltare. A contat enorm de mult “entuziasmul tineresc” al inginerilor și profesorilor din școlile acelor vremuri, rămas neatins în anii care au urmat dezvoltării din ce în ce mai impetuoase a României, izvor de nesecat pentru viață și progresul națiunii, cu o logică și un sistem care ținea seama de realitățile socio-economice ale timpului. Elevii din școlile profesionale, ale anilor 1948-1955 beneficiau de cazare și masă, uniformă școlară, după absolvire încadrare imediată în meseria pentru care erau calificați, cu drept la locuință în cămine de tineret, apartamente și locuințe de serviciu. Perioada anilor 1950-1965 promova o politică realistă a învățământului prin școli profesionale furnizoare de meseriași, școli medii tehnice de tot felul, furnizoare de tehnicieni bine pregătiți teoretic și practic, necesari dezvoltării țării, devenită un adevărat șantier. La vremea aceea, investițiile erau prioritate națională, astăzi... o condamnabilă cenușăreasă!
Ne aducem aminte cu mare plăcere despre evoluția și tradiția învățământului tehnic târnăvenean. Încă din anii 1889-1891 existau două ateliere de ucenici industriali cu pregătire pentru tot felul de meserii. Acestea cuprindeau elevi din toată zona Tarnavei Mici, susținute de cele două importante societăți industriale “NITROGEN” și “MICĂ”. În anii 1919-1920, atelierele de ucenici industriali se unesc funcționând sub denumirea de “Școala profesională de ucenici Târnăveni”, binecunoscută în toată țara. Directori în diferite etape, despre care puțini își mai aduc minte: Diaconescu Teodor, ing. Bogdan Vasile, Ing. Deleanu Ioan, Coman Ioan, Roșianu Vasile. În anul 1948 se înființează Liceul Tehnic de chimie, pentru ca, numai după un an, să devină Școala Medie Tehnică de chimie, profilată în pregătirea tehnicienilor chimiști, directori Bogdan Vasile (1950-1953) și ing. Ungureanu Eugen (1953-1955). Această școală, considerată prima ca valoare și tradiție din țară, sub îndrumarea unor ingineri cu multă experiență în producție, produse clorosodice, amoniac, acid sulfuric, carbid și derivatele acestora: Botezatu Gheorghe, Botoroagă Vasile, Rodeanu Tiberiu, Berlinschi Petru, Defeanu Ioan, Onea Vasile, Kertesz Francisc, Fulop Ștefan, Barbu Laura, și ei definitiv uitați, au pregătit tehnicieni chimiști de mare valoare, ajunși în toată țara: Borzești-Onești, Năvodari, Râmnicu Vâlcea, Turnu Măgurele, Turda, Cluj, Copșa Mică, Târgu-Mureș, dar și peste hotare: Egipt, Siria, Iran, Irak, Turcia.
Înainte de anul 1990, se știe prea bine, statul român construia în străinătate fabrici și uzine moderne, pe bani frumoși, pe baza experienței și industriilor performanțe din România, își trimitea specialiști de mare valoare în Asia, Africa, Orientul Mijlociu pentru punerea acestora în funcțiune, asistență tehnică și formarea de specialiști ai acestor țări. Dar astăzi... ați mai văzut și auzit așa ceva? Care industrie românească performează în afara celei IT?! Specialiștii români, ingineri, meseriași de mare valoare, doctori și asistente medicale, emigrează pe mapamond împinși de necazuri, nevoi și greutăți, pentru o bucățică mai bună de pâine, pentru ei și familiile lor. Țara se confruntă cu o mare criză a forței de muncă, indiscutabil, impietând progresul tehnico-științific românesc.
Școala Medie Tehnică de chimie târnăveneană a funcționat sub această denumire până în anul 1968 după care devine “Grupul școlar Petrol-Chimie Târnăveni”, oferind un bilanț pozitiv și profile noi de învățământ, mai mult sau mai puțin performante.
Foto: Grupul Școlar de Chimie Târnăveni
