Cartea de față este un avertisment dat celor creduli sau celor dispuși să uite istoria din motive sentimentaloide, bine remunerate sau din motive conjuncturale. Construită exclusiv pe documente-argument, cartea demonstrează că hungarismul se definește ca o concepție și o practică statală anticivilizatorie, care exclude Ungaria nu numai de la europenism, ci și de la istorie.
Folosind mijloacele economice, sociale, spirituale, ideologice și politice ca pe instrumente de opresiune, teroare și deznaționalizare, de demolare a complexității specificităților etnice nemaghiare, hungarismul a escaladat practicile rasiste până în zonele atrocităților și crimelor sadice împotriva umanității, pricinuind tragedii cutremurătoare comunităților etnice stăpânite până în 1918 de regatul unguresc: slovaci, români, sârbi.
Hungarismul, ca doctrină imperialist-rasială, atinge cinismul, sadismul patologic de origine hunică, iresponsabilitatea istorică în cei patru ani de dominație a teritoriilor românești primite pomană de la Hitler și Mussolini.
Înrădăcinat în concepția statală și istorică a statului unguresc, coordonându-i politica internă și externă, diplomația și propaganda, determinându-i conceptele ideologice, hungarismul, indiferent ce mască conjuncturală poartă, rămâne revizionist, șovin și, în esență, îndreptat împotriva celor pe care nu i-a putut supune și deznaționaliza: românii. Și scutul lor istoric: statul național, unitar - România.
Avertizez că așa-zisa politică de reconciliere româno-ungară, sprijinită activ de oculta internațională, este o cursă care urmărește un dublu scop: al ocultei de a forma un spațiu-tampon între Rusia și Occident prin Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia și Polonia; al Ungariei, ca la adăpostul unui tratat formal să poată manevra vârfurile șovine ale minorității ungurești din Transilvania. Pe un plan hungarist separatist. De cucerire economică a Transilvaniei și a fondului ei funciar. Ca în etapa următoare, s-o încorporeze într-o regiune suprastatală, Eurocarpatica, unde interesele ungurești să fie preponderente. În etapa finală, prin manipularea minorităților maghiare din Slovacia de Sud-Est, din Ucraina Subcarpatică și România, să încorporeze Eurocarpatica la Ungaria. Obsesia paranoică a hungarismului: refacerea regatului Sfântului Ștefan.
Liniile directoare și direcțiile de ofensivă ale hungarismului contemporan se desprind limpede din acțiunile autonomiste ale agenturii lui din România: UDMR-ul, pe care le analizez parțial în CARTEA A DOUA a prezentului volum.
Incompatibil cu Europa, hungarismul rămâne o doctrină profund antiumană, profesată de rămășițele triburilor cândva migratoare, cu un grad covârșitor de inadaptabilitate la viața sedentară, izvorâtă din instinctele criminale atavice, distrugătoare de civilizații și culturi, instincte care s-au ilustrat plenar în campaniile antieuropene conduse de înaintașii lui Attila, de Attila și succesorii lui.
Folosit de imperialismul catolicismului papal și de germanismul imperialist, ca vârf de atac împotriva Răsăritului ortodox, văzut și ca spațiu vital și de complementaritate prin resursele lui fabuloase, hungarismul rămâne unul din pericolele istorice pe care poporul român a trebuit să-l învingă prin mijlocirea rezistenței active, a răscoalelor, revoluțiilor, războaielor tipice și atipice, prin superioritatea morală, prin gradul lui înalt de inteligență politică, de civilizație și cultură.
De un mimetism conjunctural care-l descalifică, hungarismul se află astăzi în plină ofensivă, beneficiind de centre de presiune internaționale bine plătite, de o propagandă deșănțată și de sprijinul ocultei financiare suprastatale, căreia Ungaria îi este datoare cu sume fabuloase în dolari, la care se adaugă dobânzile aferente. Pe care speră să le recupereze din bogățiile Transilvaniei.
Atenție români!
Attila ante portas!
(Va urma)
