“Biserica Stavropoleos exprimă gustul artistic al poporului român”, afirma artistul francez Dieudonne Lancelot, venit să descopere frumusețile Bucureștiului, care a imortalizat-o într-un desen, în 1860. Biserica Stavropoleos fascinează, peste timp, mințile luminate ale epocilor, văzând în ea “o operă de superbă armonie” (Nicolae Iorga), “o gingașă ctitorie” (Constantin C. Giurescu), “unul dintre monumetele cele mai cunoscute, mai bine păstrate, mai expresive și mai armonios concepute din întreaga artă medievală târzie” (Răzvan Teodorescu).
Biserica Stavropoleos a împlinit 295 de ani de existență.
Biserică ortodoxă, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, construită în stil brâncovenesc și aflată în centrul Bucureștiului, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.
Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin “Orașul Crucii”.
Biserica a fost înălțată în 1724, în timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat (1719-1730, Țara Românească) de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas, originar din Epir. În curtea hanului său, construit în 1704, Ioanichie a zidit biserica și o mănăstire, susținută economic din veniturile de la han (situație frecvent întâlnită în epocă). În 1726, starețul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei și exarh al Cariei. Mănăstirea pe care a construit-o poartă, de atunci, numele Stavropoleos, după numele vechiului scaun. La 7 februarie 1742, Ioanichie, în vârstă de 61 de ani, moare și este îngropat în biserica sa.
Hanul și anexele mănăstirii au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului, Biserica a fost afectată de cutremure, care au șubrezit turla până la cădere. Picturile turlei au fost restaurate însă la începutul secolului al XX-lea.
