Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de oameni înstăriți și creștini devotați. Crescut în spiritul poveței creștine “să împarți averea săracilor”, Sfântul Nicolae și-a dat întreaga moștenire pentru a-i ajuta pe nevoiași, potrivit basilica.ro.
La primul sinod ecumenic, ținut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al Ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Nicolae, ajuns episcop al cetății Mira, din Lichia, de la o vârstă fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură ce putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviți cu nuielușa în semn de avertisment.
Sfântul Nicolae este protectorul celor săraci. El considera că, după mustrare, se cere mângâiere. Astfel, a făcut multe daruri săracilor, i-a liniștit pe cei întristați și a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi.
De numele Sfântului sunt legate mai multe povești creștine, printre care și aceea potrivit căreia acesta ar fi oferit, în secret, diferite bunuri materiale fiicelor unui om sărac, aflate în pericol de a ajunge sclave, pentru că nu aveau o zestre suficientă pentru a-și găsi un soț.
Dar Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci și al copiilor, al marinarilor și al victimelor judecăților nedrepte, fiind venerat în întreaga lume.
Sfântul Ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar, din anul 1087, moaștele sale sunt păstrate la o biserică ce îi este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.
În tradițiile românești, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpadă ce cade în luna decembrie, păzește soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte, pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură. Stăpânește apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec, apără soldații în război, motiv pentru care aceștia îl invocă în timpul luptelor, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace care vor să se mărite.
În colindele românești, se vorbește despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoșteau și ei că nuielușa Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că Sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța flori albe.
Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolțit grâul, pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguțe de pomi fructiferi, pentru că acestea să înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spun tradițiile populare.
Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite și mai răspândite. Numele este format din cuvintele grecești nike - victorie, biruința și laos - popor, om ce face parte dintr-un popor victorios.
Numele Sfântului Nicolae este sinonim cu dărnicia și compasiunea, dar și cu darurile aduse copiilor.
Moș Nicolae a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Nicolae din calendarul creștin (6 decembrie). Este numit în Calendarul popular Sânnicoară - în Transilvania - și Moș Nicolae - în Muntenia. În tradițiile românești, el ajută văduvele, orfanii și aduce cadouri copiilor în noaptea de 5/6 decembrie, dar îi pedepsește când sunt leneși și neascultători.
Cultul Sfântului Nicolae e cel mai răspândit în Europa Centrală și de Est. I se spune Mikulas în Ungaria, Mikolas în Cehia, Mikolaj în Polonia.
Copiii tuturor țărilor creștine au fost învățați că, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine și le încarcă ghetele sau bradul cu dulciuri, jucării sau daruri din ce în ce mai costisitoare, dar unii găsesc și câte o nuielușă. În unele zone, copiii îi lasă moșului apă și morcovi pentru calul său.
În unele culturi, Sfântul Nicolae călătorește cu un însoțitor care îl ajută. În Olanda, episcopul călătorește pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care află cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminți sunt răsplătiți cu daruri, iar cei obraznici sunt luați de asistentul său, Black Peter.
În Germania, Sfântul Nicolae călătorește tot cu un însoțitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate și o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiți cu lovituri de nuia.
La creștinii din Ghana, moșul care aduce daruri vine din junglă, în timp ce, în Hawaii, el coboară din barcă. În Danemarca, cel care aduce daruri cară un sac în spinare și este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranța că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri. Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.
Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București păstrează mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, dăruită, potrivit documentelor, de Arhiepiscopia din Bari, domnitorului Mihai Viteazul. Sunt peste 400 de ani de când Mihai Viteazul ar fi adus de la Bari mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, la care vin pelerinii.
Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române spun că a fost un dar din partea italienilor, pentru luptele duse de domnitorul nostru. Lucrările de renovare a Bisericii Sf. Gheorghe Nou au scos la iveală un document lăsat în 1599, chiar de Mihai Viteazul. O inscripție cu litere chirilice, pusă lângă caseta de aur în care au fost ferecate moaștele.
