Știm cu toți că, până nu de mult, Târgu-Mureșul, oraș al florilor, era un loc, un oraș, în care toți voiau să ajungă. Era chiar și o destinație de vacanță. Plin de culoare, un oraș curat, un oraș viu, cu clădiri în care arhitectura modernă se îmbină, la modul frumos, cu clădiri vechi care povestesc istoria acestui oraș. Un oraș în care oamenii erau primitori, calzi, buni și zâmbitori, un oraș ale cărui clădiri impunătoare, nu prin mărime, ci prin frumusețe, erau direct proporționale cu mândria noastră de a locui în Târgu-Mureș.
Avem un oraș cu resurse. Avem peisaje superbe, avem un râu care traversează orașul, avem Platoul Cornești, avem Grădina Zoologică, avem Baza de sport și agrement Mureșul, avem o Cetate, avem un Teatru Național superb, avem un Palat al Culturii de o frumusețe deosebită, care și acum scrie istorie. Și știți ce mai avem ca resursă principală? Oamenii acestui oraș. AVEM! O să-mi spuneți că acum e pandemie și totul e închis. Da, așa este, dar avem copii, nepoți în fața cărora avem datoria să clădim orașul, să-l exploatăm la modul frumos, pentru ca ei, la rândul lor, să-l învioreze, să-l facă să crească, să investească în dezvoltarea și strălucirea lui. Din păcate, tinerii preferă să părăsească orașul, alegând să-și trăiască viața în străinătate sau în alte orașe ale țării, care nu au nici jumătate din resursele Târgu-Mureșului, în schimb locuitorii orașelor în cauză au bunăvoință și interesul de a-l construi zi de zi, de a-l menține viu.
Întrebarea este ce facem cu ceea ce avem? Sau, mai exact, de ce nu facem ceva cu ceea ce avem? De ce am lăsat orașul să moară? Știați că elefanții, atunci când simt că li se apropie sfârșitul, se retrag într-un loc retras, curat, unde știu ei că e cimitirul lor. Din păcate, Târgu-Mureșul spre așa ceva se îndreaptă. E un oraș unde merită să vii să îmbătrânești frumos, pentru că nu se întâmplă nimic. E relativ curat, e destul de liniștit, are multe magazine și farmacii...deci...e bine.
Adevărul e că... nu e bine. Orașul nu mai este curat, și putem vedea asta doar uitându-ne împrejur, fără să căutăm detalii, clădirile sunt de un gri bacovian, străzile, chiar pavate, mustesc de bălți, vegetația crește în toate direcțiile, dar cel mai mare semnal de alarmă este că oamenii sunt triști. A dispărut zâmbetul târgumureșenilor. Nu caut să arăt cu degetul pe nimeni, pentru că fiecare dintre noi suntem vinovați. Toți ne-am pierdut interesul și respectul față de orașul nostru. Vestea bună este că, schimbându-ne atitudinea, fie că suntem oameni de afaceri, investitori sau angajați, fie că ne numărăm printre edilii orașului sau lucrăm la Salubriserv, începând cu curățenia orașului care ține, în mare parte, de bunul nostru simț și educație, și terminând cu revigorarea, reînvierea orașului....totul depinde de noi. E o datorie. Vrem un oraș curat și liniștit? Haideți să fim noi curați, să facem curățenie....inclusiv morală.... și să o menținem. Vrem să trăim într-un oraș civilizat, demn de secolul XXI? Haideți să fim noi civilizați! Vrem un oraș dezvoltat? Haideți să-l dezvoltăm. Vrem ca Târgu-Mureșul să redevină ce a fost, un oraș de top? Haideți să-l resuscităm . Nu avem nevoie doar de beculețe să-l facem să strălucească, avem nevoie de voință. Fiecare în parte și toți împreună! Degeaba ne vaccinăm împotriva virușilor, dacă orașul moare.
