Pentru o persoană sănătoasă, spitalul, clinica, laboratorul sunt ultimele locuri de interes, mai ales dacă respectiva persoană nu are nici obligații de control de sănătate, sau rude sau prieteni suferinzi, care să o facă să apeleze la o instituție medicală. Pentru o astfel de persoană, spitalul, clinica, laboratorul sunt locuri în care curge lapte și miere, iar pentru ceilalți, adică pacienții, lucrurile stau complet altfel. Pacienții sunt aceia care văd realitatea din spital, clinică, laborator, care se luptă să ajungă pe liste pentru a avea decontate analize, care își aduc de acasă hârtia igienică, șervețelul sau săpunul, lucruri elementare, care lipsesc, uneori, din instituțiile de sănătate. Tot pacienții sunt cei care vin uneori programați înainte să binevoiască să apară doctorul la locul de muncă, cu orar la vedere, care înghit de multe ori fără să aibă curaj că comenteze ieșirile cu nervii aduși de acasă de omul în halat alb sau că înaintea lor intră nelipsitul distribuitor medical. Om în halat, care ar trebui să dovedească empatie și bunăvoință față de cei care îi plătesc salariul, deloc de plâns, mai ales în ultimii 3 ani de împliniri grase, grație partidului fost la putere. Dar, ca în viață, sunt feluri și feluri, așa că sunt medici și medici-oameni, cum sunt și pacienți și pacienți-oameni.
Ne-a blagoslovit comunismul cu investiții (cam ultimele) în câteva spitale, clinici, laboratoare și un UMF, pe vremuri chiar respectabil, fapt care a mai ridicat nivelul Târgu-Mureșului, la oraș medical. Avem și doctori, unii dintre cei care au rămas în oraș, după terminarea studiilor, salariile sunt foarte bune pentru orele muncite la stat, din cele 8 obligatorii în contract, și mai sunt și unele avantaje la serviciu și nu vorbim în termeni din tenis. Din păcate, însă, există tentația rotunjirii buzunarului și sunt destui medici și asistenți care prestează și la privat, plecând mai repede de la stat, fiind acoperiți de colegii de la stat, cu toate avantajele pentru privat: oameni deja calificați, oameni care aduc pacienți de la stat la privat, oameni pe care poți să îi plătești mai prost decât primesc deja la stat. De câte ori nu ați auzit că vreun aparat de la stat nu merge și sunteți trimiși la clinica privată, cu interese ale unor bugetari? De câte ori nu vi s-a spus, la stat, că nu mai sunt fonduri pentru analize, fiind trimiși cu nume și prenume la privatul care zâmbește binevoitor, ca un Kaa? De câte ori nu vi s-a șoptit la stat: să veniți la clinica mea, că e mai bună!
Privatul, la Târgu-Mureș sau în restul lumii, trebuie să fie parte a unui sistem non-concurențial și fără sabotaje reciproce și nu ar trebui să faci medicină privată, dacă ai angajații de la stat, trimiterile de la angajații de la stat, stimulați financiar sau nu, managerii de la stat care să te ajute, distrugând secții și clinici la stat, și fără ca o casă de asigurări să deconteze și de până la 7 ori costul tratamentului de la stat. Nu toată lumea își permite să plătească costuri uneori exorbitante la privat, nu se poate vorbi de o concurență dacă tu ai nevoie de pomană ca să faci o activitate identică cu cea a statului. Doar în România e posibil, de pildă, să primești la privat ajutoare de stat, în loc ca statul să-și facă propria instituție de sănătate, pentru a nu sta la mâna și șantajul privatului, la care a dat deja banii și care își poate închide afacerea după ce recuperează banii investiți. Probabil, doar în România, în special în Târgu-Mureș, e posibil să închizi o radioterapie peste 400 de zile în folosul unui privat și să nu vină vreo instituție să îți dea ce meriți. Sau să ai un buncăr nou pentru accelerator, făcut pentru decont de bani la firme abonate, fără intenția de a trata acolo pacienți, timp de 500 de zile. Sau să ai bucătării de spital neterminate, aparate nefuncționale, nereparate sau reparate doar de frica presei sau a DNA-ului, să nu cumperi consumabile la stat, pentru a nu avea contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate și a ajuta privatul începător și angajator.
Cele mai bune afaceri la privat au devenit exact cele care erau cele mai bănoase la stat; radioterapia, tomografia computerizată, operațiile și astea nu au fost posibile fără mâna magică a interesului privatului prin slujbașul de la stat. Care s-a crezut Dumnezeu, dacă Dumnezeu e un fel de ins cu sprijin de partid și alte organizații care... însumează. Dar credeți că asta se putea face fără complici? Fără acei medici și asistenți care au pus capul în țărână, să nu supere interesele? Medicii, nu medici-oameni, asistenții, nu asistenții-oameni, nu au suflat un cuvințel, de frică, sau dacă au vorbit au vorbit în somn, fără curaj să se uite în oglindă.
Ce urmează în sănătate, la nivelul țării, deci și la Târgu-Mureș? Să se continue activitatea de sabotare a statului, de către unii angajați la stat, să fie aduse la cașcaval firme care să umfle banul public, să se acopere angajații care prestează la privatul casei. Unii își puneau speranța în Voiculescu, să facă ordine în boala numită sănătate, dar până și ăsta a plecat repede, poate meritat, dacă nu a comunicat. Pesemne că doar pacienții mai pot schimba ceva, dacă inșii cu carnet de partid nu o fac. Semnalând la instituții și în presă pagubele făcute statului, făcând plângeri la organe abilitate, filmând și fotografiind tot ce se poate. Persoanele sănătoase nu au observat și nici nu vor observa nimic, așa că singura cale e să vă bazați doar pe voi. Și doar așa le puteți da unora de gândit. Valabil și pentru inșii în halate, pe care nu îi mai interesează decât cardul și plicul: Medice, cura te ipsum! (“Doctore, vindecă-te pe tine însuți”)
