Singura soluție morală și legală pentru Teritoriile Românești Răsăritene este Re-Unirea lor cu Patria-Mamă: România
Obiectivul prioritar al Neamului Românesc este astăzi - după ce am intrat în NATO și în Uniunea Europeană - aducerea între Fruntariile Statului Român a Teritoriilor Românești din Răsărit.
Poporul Român are dreptul la reîntregire. Acest drept este indiscutabil, inalienabil și imprescriptibil. Acest drept este întreg, neatins și nealterat după legile internaționale azi în vigoare.
Acest drept nu poate fi anulat de o crimă (Pactul Ribbentrop-Molotov), nici de efectele crimei, nici de faptele care continuă actul criminal și care contravin, în mod evident, dreptului internațional în vigoare.
A revendica acest drept - având probe inatacabile, în mod pașnic și civilizat, dar cu hotărâre deplină - este normal, moral și legal.
A acționa pentru Re-Unire este o obligație permanentă a unui Stat responsabil, o datorie creștină și patriotică a fiecărui Român.
Re-Unirea Basarabiei, administrată astăzi ca “R. Moldova”, este un Act benefic și necesar din punct de vedere moral-juridic: se face dreptate unor oameni care au suferit enorm din cauza ocupației și terorilor Ruso-comuniste, perpetuate până astăzi.
Re-Unirea este un Act benefic și necesar din punct de vedere politico-strategic: răspunde intereselor legitime ale României, Rusiei, Uniunii Europene și ale Nato, asigură pacea în Centrul și Estul Europei.
Re-Unirea este un Act benefic și necesar din punct de vedere pragmatic: este timpul să se pună capăt unei situații rezultate dintr-o cârdășie comunisto-nazistă - Pactul Ribbentrop-Molotov - condamnate de toate normele dreptului internațional, este timpul să se deschidă larg calea pentru Pagina nouă, extinderea democrației și a dezvoltării relațiilor dintre popoarele Europei Centrale și de Răsărit.
DATE ISTORICE
Până la 1812, Basarabia nu are o istorie proprie, teritoriul ei e parte a Țării Moldovei. Prutul n-a fost niciodată graniță, ci râu de la mijloc de Țară. Iar Țara Moldovei, inclusiv Teritoriile de la Est de Nistru, au aparținut Spațiului Etnic și Statal Românesc. Domnii Moldovei au exercitat autoritatea lor și pe pământul de dincolo de Nistru.
Cetatea Albă (localitate cunoscută cu numele Tiras în sec VII-VI î. Hr.), de la gurile Nistrului, este cea mai veche așezare orășenească menționată documentar în spațiul dintre Nistru și Carpați: avea episcop ortodox, pe un Chiril, la 1345, înainte de constituirea Statului Moldovenesc. Tot la Cetatea Albă, în 1330, a fost martirizat primul creștin ortodox - Sfântul Ioan cel Nou. În 1386, aici, Iosif Mușat a fost hirotonisit episcop, ales la 1402 mitropolit al Moldovei, Mitropolia Țării fiind, cum spune Nicolae Iorga, “dezvoltată neapărat din Episcopia Cetății Albe”. Mitropoliții de la Suceava își vor spune arhipăstori “ai Moldovlahiei și ai părților de lângă mare” (cum menționează un epitaf din 1428).
Studiile istorice arată apartenența Teritoriului de la Est de Nistru, spațiului geto-dac, a fost și aici Regatul lui Burebista.
1070, 1100 - Primele mențiuni ale Românilor la Est de Carpați; tradiția istorică despre Vlahi în Cronica Rusească a lui Nistor.
1247 - Un voievod Olaha, în drum spre curtea Hanului Batu, la Est de Nipru.
1280 - Mențiune a Românilor în Crimeea.
1345 - Data probabilă a descălecatului lui Dragoș, din Maramureș în Moldova.
1359 - Data posibilă a biruinței voievozilor din Nordul Moldovei asupra Polonezilor. Trecerea voievodului Maramureșean Bogdan, în Moldova (al doilea descălecat). Bogdan eliberează Moldova de sub Tătari, suzeranitatea voievozilor Români va atinge în curând Nistrul și Marea Neagră.
1387-1392 - Sunt menționate în documente cetățile Moldovenești Hotin și Țețina (Caecina).
Domnitorii Basarabi ai Țării Românești stăpânesc gurile Dunării și Sudul Basarabiei, numele lor de familie se va extinde ulterior asupra întregului spațiu dintre Prut și Nistru.
1400-1432 - Domnia lui Alexandru cel Bun.
1401 - Mitropolia Moldovei este recunoscută de Patriarhia Ecumenică.
1420 - Atac al flotei turcești asupra Cetății Albe, apărată de Alexandru Cel Bun. Turcii pierd. E primul atac otoman asupra Moldovei.
1426 - Alexandru cel Bun cucerește Chilia, învingându-l pe Dan al II-lea, domnul Țării Românești.
1429 - Dan al II-lea, ajutat de Turci, atacă Chilia, dar n-o poate recuceri.
1429 - Mănăstirea răzeșească Căpriana, numită Vișnoveț, devine mănăstire domnească, fiind patronată de Doamna Marena, soția lui Alexandru cel Bun, născută în aceste locuri.
6 Iulie 1439 - se proclamă la Florența Actul de Reunire a Bisericilor Catolică și Ortodoxă, Act semnat și de Damian, Mitropolitul Moldovei.
10 Aprilie 1457 - Ștefan cel Mare urcă pe tronul Moldovei (1457-1504).
1469 - Ștefan cel Mare îi învinge pe Tătari la Lipnic, lângă Nistru.
Ștefan cel Mare va construi la Căpriana Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului”, iar la Chilia și Hotin - paraclisele cetăților.
Începând cu 1473 i se atribuie lui Ștefan Cel Mare Titlul de Împărat (Basileu, Țar).
În 1499, Ștefan cel Mare va zidi cetatea Soroca.
Preoții pentru ținuturile de la Est de Nistru erau sfințiți la Suceava.
Ștefan Cel Mare este un unificator al Românilor: avea sub ascultare Muntenia, practic, permanent, era “conte” sau guvernator al Transilvaniei, unde avea mari domenii, baze militare și o episcopie.
Încep răpiri teritoriale dureroase și grave: “plămânii Moldovei” cetățile Chilia și Cetatea Albă (1484), Tighina (1538), Hotinul (1715).
Petru Rareș va dona, în 1545, Mănăstirii domnești Căpriana, un Evangheliar.
Aici va activa unul din marii cărturari ai Moldovei - Cronicarul Eftimie.
Vasile Lupu va ridica la Orhei Biserica “Sfântul Dumitru”, iar la Chilia - în 1648 - Biserica “Sfântul Nicolae” Sub-Cetate.
1598 - Se înființează Episcopia de Huși, care avea jurisdicție și asupra ținuturilor din stânga Prutului: Cahul, Tighina, Lăpușna, Orhei, Soroca, asupra a trei mari târguri și asupra a 40 de sate Românești dintre Nistru și Bug.
27 Mai 1600 - Mihai Viteazu unifică cele trei Principate, întărind sentimentul că Românii, chiar dacă s-au numit în mod diferit -Munteni, Ardeleni, Moldoveni, Basarabeni, Olteni etc., și au viețuit separat o vreme, și-au etalat întotdeauna caracterul Românesc unitar.
În anii 1642-1647, Grigore Ureche a elaborat Letopisețul Țării Moldovei, de când s-au descălecat Țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș Vodă până la Aron Vodă: “Românii câți se află locuitori în Țara Românească și Ardeal și la Maramorușu, de la un loc săntu cu Moldovenii și toți de la Râm se trag”.
La finalul Sec. al XVII - Miron Costin vine “să scoată Lumii la vedere felul neamului, din ce izvor și seminție sântu locuitorii Țării noastre Moldovei și Țării Muntenești și Românii din Țările Ungurești..., că toți un neam și odată descălecați sunt”.
Domnitorii Români vor zidi o salbă de biserici și mănăstiri în spațiul dintre Prut și Nistru: la Hâncu (1678), Rudi (1777), Japca (1770), Răciula (1797), Secăreni (1776), Suruceni (1785), Tabăra (1784), Țigănești (1741), Vărzărești (secolul XV), Țipova (sec. XIV), Sudarca (1797) ș.a.
În Sec. XVIII, Dimitrie Cantemir, în Hronicul Vechimei a Româno-Moldo-Vlahilor, sublinează românitatea Moldovenilor și unitatea Românilor. Spune: “Astfel că, astăzi, Moldovenii, Muntenii, Valahii de peste Munții Carpați, cei din Balcani, cei din Bugeac și Epiroții, toți se numesc cu numele îndeobște, nu de Valahi, ci de Români, iar limba lor de-acasă o numesc “Limba Română “.
Anul 1643, Mitropolitul Varlaam editează Cartea Românească de învățătură la dumenecele preste an și la praznice împărătești și la svănți mari (Cazania lui Varlaam); în prefață, Domnitorul Vasile Lupu se adresează “cătrî... toată seminția Românească...” .
1680 - Domnul Duca Vodă a unit administrativ teritoriile din stânga și din dreapta Nistrului.
1710-1713 - Trupele Rusești au intrat prima oară pe teritoriul Românesc (războiul Ruso-Turc). Dimitrie Cantemir și Petru Cel Mare, lupta de la Stănilești.
1737: diplomația țaristă a cerut, pentru prima dată, anexarea Basarabiei (pe lângă regiunile Kubanului și Crimeii).
12 Septembrie 1739: după războiul Ruso-Turc (1735-1739) se încheie un tratat cu numele “Statutul pentru stabilirea de către Rusia și Turcia a graniței Rusiei și Turciei, a graniței Moldovei pe Bug”.
Sec. XVIII: Teritoriile ocupate de Rusia, dincolo de Bug, dintre Nipru și Mare sunt botezate, inițial, “Moldova Nouă”, Ecaterina a II-a schimbă apoi numele în Rusia Nouă (Novorossia).
În Sec. al XVIII-lea populația din stânga Nistrului era unită spiritual cu cea de pe malul drept al Nistrului, deoarece făcea parte din Mitropolia Proilavei (Brăilei).
1774: în expansiunea ei spre Apus, Rusia ajunge la granița României (indiferent de numele oficial al entităților politice de atunci). Pacea de la Cuciuc-Cainargi din acel an a stabilit prima frontieră internațional recunoscută dintre un Stat Român și Rusia. (Această graniță urcă de la Marea Neagră pe Nistru până la Nikopol, apoi spre nord-vest până la Podgornaia și, pe Bug, până la frontiera cu Polonia.).
1775 - Austria răpește Bucovina, Țara De Sus a Moldova.
10 Septembrie 1782 - Se încheie Tratatul dintre Împărații Austriei Iosif al II-lea și Ecaterina a II-a a Rusiei, care prevedea ca Moldova până la Nistru și Țara Românească să formeze Regatul Dacia, sub un Principe agreat de cele două mari puteri; Rusia urma să primească regiunea dintre Nistru și Bug.
1787-1792, prin Pacea de la Iași, Imperiul Rus se lățește până la Nistru. Rușii numesc abuziv pe Rusul Ambrozie Serebrenikov, episcop de Ecaterinoslav, ca Exarh al Moldo-Vlahiei. Ambrozie îl numește Mitropolit al Moldovei pe Gavriil Bănulecu-Bodoni, ce făcea jocul Rușilor.
Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol protestează și cere Domnitorului Moldovei Alexandru Constantin Moruzi să facă alegere canonică de Mitropolit. În Aprilie 1792 este ales Mitropolit al Moldovei Iacob Stamati. Bodoni este caterisit prin semnăturile a trei Patriarhi. În Mai 1808, Rușii îl numesc pe Bodoni Exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei.
1792: Raptul spațiului dintre Bug și Nistru generează numele de Transnistria, dat noului teritoriu, de cancelaria Ecaterinei a II-a, în acest spațiu, al Europei, Românii erau și sunt aborigeni și majoritari.
1792-1793 - Românii Moldoveni Transnistrieni au fost primii care au suferit de pe urma ocupației Rusești.
1808: La Erfurth, Napoleon și Alexandru I împart Europa în sfere-de influență, Țarul lăcomind la ambele Principate, la întreaga Moldovă, de la Nistru la Carpați, mânat numai de raporturile de forță, fără nici un temei.
În 1808, în Basarabia trăiau 960.000 de oameni, Românii fiind 720.000 (76,5%). Restul: Turci, Armeni, Evrei, fără prezență slavă, practic.
Între anii 1769 și 1774, 1787 și 1791, apoi între 1806 și 1812, Moldova este cotropită de armatele Rusești, iar în timpul ultimei ocupații Rusia a instalat și un exarh dependent de Biserica Ortodoxă Rusă.
16/ 28 Mai 1812: Răpirea efectivă a Basarabiei, înscrisă în Pacea de la București, o pace contrară moralei și dreptului internațional; Rusia intenționase să ocupe ambele Principate Române, doar apropierea Armatei lui Napoleon a permis Imperiului Otoman să oprească la Prut invazia Rusiei.
Eminescu: “Basarabia a fost transmisă de cel ce nu avea dreptul s-o facă, către acel ce nu avea dreptul să o ia”.
1812 - Divanul Moldovei a trimis un Protest la Constantinopol contra cedării de către Turci a Basarabiei către Ruși.
1813 - Rușii înființează o eparhie proprie la Chișinău, deși nu aveau practic credincioși; sunt astfel sfâșiate Mitropolia Moldovei ce dăinuia de patru secole, precum și Episcopia Hușilor.
(Va urma)
Documentar alcătuit de Partidul Corectei Guvernări, urmaș al Partidului Național Român.
S-au utilizat documente publice ale acestui Partid și ale PNȚCD-ului, cărți de drept internațional, istorie și memorii, scrise, în principal, de Iftene Pop, Nicolae Dabija, Florin Constantiniu, Octavian Țâcu, Valeriu Dulgheru, Mircea Păcurariu etc.
Editor Liviu Petrina
Editura Maritain
