Periodic, aflăm că se scumpeşte preţul energiei, deşi, la potenţialul de care dispune România, n-ar prea fi cazul să avem asemenea probleme. „Cadoul" ni l-ar face - apreciază specialiştii - şi aşa-zisa energie verde. Adică, furnizarea de electricitate din resurse de energie verde.
… Aceştia (specialiştii în materie, adică) susţin că preluarea în sistemul energetic naţional integrat a energiei eoliene înseamnă că atunci cânt bate vântul să fie scoşi din sistem alţi furnizori (din surse fie termo, fie hidro, fie nucleare), căci acesta nu se poate juca cu nevoile după cum bate vântul. Iar atunci când vântul nu bate, să se introducă alţi producători în sistem. Acest „uite - nu e" nu este doar fantezist, dar poate fi şi periculos. De aceea inserţia eoliană în sistem se poate face doar în sisteme integrate foarte puternice şi extrem de bine utilate pentru asemenea branşări/debranşări. Or, la noi, pentru aşa ceva ar fi nevoie, conform estimărilor, de investiţii de câteva miliarde de euro, pentru asigurarea unor preluări fără probleme în sistem a unui cuantum semnificativ de energie intermitentă. Dar, de unde bani?
Privaţii nu bagă bani în aşa ceva, iar statul nu-I are! Transelectrica,ce are în grijă sistemul energetic naţional integrat, sugerează că s-ar putea prelua cam 3.000 Mw instalaţi în energia verde. Numai că schema de supracompensare a atras deja proiecte de 20.000 Mw.
Concluzia specialiştilor? Fără unităţi de energie convenţională capabile să apere sistemul de caracterul intermitent al energiilor verzi, securitatea energetică este în pericol. Numai că schema caraghios de generoasă pentru investiţii în energia verde din România este de natură să înlăture orice investitor în energia convenţională. Şi răul a fost deja făcut…
Fapt este că supracompensarea de până acum a energiei verzi este deja inclusă în facturi şi nu mai poate fi scoasă. Iar o eventuală scădere a facturii, de care vorbesc unii oficiali, ar fi doar forţată politic şi ar intra în contradicţie cu programul de creştere de tarife decurgând din aşa-zisa liberalizare a preţurilor în energie, impusă de FMI şi CE. Cine plăteşte? Consumatorul român!
