Cu permisiunea dumneavoastră, în acest moment solemn și în această Casă a Domnului, mă voi adresa lui Adrian Păunescu, cu smerenia cuvenită unui creștin, al cărui suflet - după credința mea - este cu noi acum și aici.
Dragă Adrian!
Locuiesc în cartierul Belvedere, din Târgu-Mureș, recit versurile tale, în limba maghiară, pretutindeni în lume, împreună cu soția mea, actrița Adám Erzsébet, care din cauza problemelor de sănătate, din păcate, nu poate fi acum aici cu noi. Drumul meu trece zilnic prin fața acelei biserici care a putut fi construită în orașul nostru datorită credinței tale creștine și a spiritului tău genial. Și dat fiind faptul că Tu, decenii la rând, nu ai fost numai cel mai loial și cel mai curajos coleg scriitor și camarad de luptă, ci și cel mai scump frate român al meu, aud de fiecare dată, în dangătul clopotelor, în limba clopotelor, bătăile de inimă ale liricii tale. Cu siguranță, suntem mulți târgumureșeni, români și maghiari, deopotrivă, în sufletele cărora tu învii zilnic când citim versurile tale și când simțim, în dangătul clopotelor bisericii tale, bătăile inimii lirei tale. Ca maghiar reformat și ca patriot român loial, trebuie să fac o mărturisire în fața inimii Tale despre faptul că nici conducătorii orașului și nici ai județului nostru azi/nu aud încă bătăile de inimă ale lirei tale, care va dăinui mereu. De aceea, acum nu putem să stăm cu capul plecat și cu un buchet de flori în mână/în fața statuii tale din Târgu-Mureș. Dar, poate are o însemnătate mult mai mare faptul că inimile mai multor mii de iubitori ai minunatei tale lire bate împreună cu dangătul clopotelor bisericii tale.
Dragă Adrian!
Vorbind simbolic, Tu i-ai ajutat nu numai pe locuitorii unui oraș pentru ca ei să construiască un lăcaș vrednic al lui Dumnezeu, dar prin lira ta, prin întreaga ta activitate universală ai ridicat o biserică deasupra spiritului întregii țări, a întregului popor și a întregii națiuni, sub bolta căreia toți creștinii, independent de religia împărtășită, de modul în care spun rugăciunile, independent în care limbă se roagă la Dumnezeu, pot conviețui împreună în pace, respectând sincer și reciproc demnitatea umană și națională. Sub bolta ta spirituală, generațiile viitorului vor cânta, alături de cântecul „Trăiască duhul lui Iancu", devenit un lait-motiv al legendarului „Cenaclu Flacăra", și „Trăiască duhul lui Păunescu!"
Noi care suntem acum aici în Casa lui Dumnezeu și suntem atenți la bătăile de inimă ale lirei tale, în gând, în adâncul sufletelor noastre, astfel vom cânta cântecul Cenaclului Flacăra, cântat cu entuziasm de sute de mii de oameni: „Trăiască duhul lui Adrian!", „Trăiască duhul lui Păunescu!"
