Paris - „Marşul Solidarităţii" la „kilometrul zero" al lumii! Nu terorismului! Nu ameninţării şi crimei! Totală libertate de exprimare!

Bilanţ tragic după atentatul criminal de la Paris: 17 francezi, oameni nevinovaţi, din care 12 ziarişti de la „Charlie Hebdo", cărora li se adaugă încă cei luaţi ostatici şi ucişi şi cei trei terorişti lichidaţi, în urma unui asalt al Jandarmeriei şi Poliţiei. Trei zile de groază, urmate de 20 de morţi, care au îndoliat, nu doar Franţa, „Oraşul luminilor", capitală europeană a culturii, ci întreaga Europă şi lume, care au produs multă suferinţă şi durere în familiile celor ucişi, fără milă, fără nicio justificare, fără niciun motiv real. Victime ale unei reţele teroriste, ale unor smintiţi, din rândul celor cu condamnări pentru terorism, adepţi ai Al Qaida, antrenaţi, dovedit, în cazul unuia, prin Yemen, să ucidă, să ia vieţi, fără niciun regret, unor oameni nevinovaţi. Oameni deveniţi ţinta unor descreieraţi într-o Europă nu destul de precaută, atunci când fanatici adepţi ai religiei fundamentalist - jihadice. Religie care, pentru fanatici, devine, din ce în ce mai mult, după cum s-a văzut, şi în acest moment tragic, îngrijorător fundament de manipulare criminală. Protestele lumii întregi s-au ridicat, val, împotriva terorismului, sub acel slogan care a înconjurat globul pământesc: „Je suis Charlie!", împotriva acestor „morţi, cadavre vii", care, în momentele acela tragice, în plin secol 21 şi mileniu trei, după comiterea crimei, clamau: „Alah e răzbunat!".

Foarte mulţi, nu doar francezi, ci chiar şefi de state, lideri politici se întreabă, acum, după lichidarea celor trei terorişti - fraţii Cherif şi Said Kouachi şi Amedy Coulibaly (unul fiind încă în libertate!), după 53 de ore de spaimă şi teroare: să fie, oare, doar începutul unui val de viitoare atentate similare în Europa şi în S.U.A.? Apoi, o altă întrebare: cine finanţează aceste acte de tip terorist? Cine-i în spatele crimei bine organizate? Cine sponsorizează fundamentalismul jihadist cu consecinţe atât de grave?

Se ştie doar că, în spatele lor, se află două miliarde de dolari!

Teroriştii de la Paris au murit. Teroarea, însă, continuă să existe, odată cu brutalitatea fără sfârşit, atâta timp, cât s-a aflat că o grupare din Siria este pregătită pentru alte atentate teroriste în Europa aflată sub cod roşu de alertă.

Domnul François Hollande, preşedintele Republicii Franceze, declara, după lichidarea teroriştilor, referindu-se la caricaturile apărute în „Charlie Hebdo", care au declanşat ura fanaticilor islamişti-fundamentalişti, că, într-un stat de drept, „cetăţeanul e liber să râdă de orice". Numai că imediat îl completa un jurnalist: „Da, poţi râde, dar nu cu oricine!". Nu şi cu extremismul islamo-fundamentalist! Da, există toleranţă, dar nu şi la unii fanatici ai islamului, după cum se vede şi se ştie bine! Unul dintre terorişti striga, după ce au comis oribila crimă: „Alah e răzbunat!". Încât te întrebi: asta le-a dictat lor Profetul Mahomed? Să ucidă? Să producă durere, spaimă, suferinţă? Există multe alte posibilităţi pentru clarificarea unor poziţii, a unor atitudini divergente (scuze, amenzi, apelarea la justiţie), dar nu luarea vieţii unor oameni, în numele religiei! Asta nu mai e religie, ci fanatism! Asta să fie iubire faţă de om, faţă de aproapele tău? Adevărul e că fanatismul religios nu se împacă cu apărarea valorilor umanităţii, cu apărarea unui drept fundamental, cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului! Chiar dacă, în urmă cu sute de ani, au existat precedente, când oameni nevinovaţi erau arşi de vii, de Inchiziţie, când unor bănuiţi doar, li se scoteau ochii pentru erezie! Acele vremuri au trecut demult, îngropate în cenuşa istoriei! Dar nu se făceau, oare, toate acele nelegiuiri tot în numele unui sistem religios?!

Şi o precizare necesară, din partea unui jurnalist care, de 53 de ani, poartă condeiul în slujba Adevărului, care crede, cu sfinţenie, în libera exprimare, în libertatea cuvântului: pentru anumite publicaţii europene n-ar strica o benefică precauţie!

Felicitând Poliţia şi Jandarmeria, pe profesioniştii din forţele speciale, care i-au lichidat pe cei trei terorişti, ministrul de Interne francez, Bernard Cazeneuve, spunea că „dreptul la râs nu justifică crima." Mai ales când arma râsului este creionul şi umorul. Da, o libertate nu trebuie să interzică o altă libertate! Da, există o sensibilitate a fiecărui popor, a fiecărei credinţe! Dar unde-i libertatea de exprimare cuprinsă în cele trei cuvinte: „Libertate, fraternitate, egalitate!"?, dacă libertăţii neîngrădite a cuvântului i se răspunde cu arma? Da, libertatea presei, libertatea de exprimare trebuie respectate. Nu poate fi pus pumnul în gura presei prin răpăitul armelor! Cine vrea să râdă să râdă! Cine vrea să se roage să se roage! Asta-i libertatea persoanei. Libertatea unuia, cum spuneam, nu trebuie să suprime libertatea altuia! Prin violenţă nu se rezolvă nimic. Violenţa înseamnă ură şi moarte! În cazul crimelor de la Paris, invocarea lui Alah, de către criminali, este o ipocrizie! Se ştie că au fost criticate ortodoxia, catolicismul, iudaismul, nu odată, dar nu au fost comise crime, în numele unei credinţe, al unei religii. Aşadar, nu doar islamul, cu exagerările lui, a fost criticat, până acum, ca religie! Islamul, în capul unora, condamnă la moarte pentru libertatea de a gândi, de a avea opinii în neîngrădita exprimare a lor? Treisprezece ţări islamice, din păcate, condamnă pe toţi cei care profanează Profetul şi imaginea lui! Fiecare ţară, fiecare popor cu credinţa lui. Nu asta comentăm. Într-o declaraţie făcută presei, preşedintele Hollande preciza că nu se va aduce, în Franţa, nicio atingere libertăţii de exprimare! Şi e bine că o face!

În astfel de cazuri, trebuie să vorbească raţiunea, logica lucrurilor, toleranţa, acceptarea libertăţii de exprimare, nu armele. Umorul nu trebuie să devină ţinta terorismului fundamentalist! Noi nu condamnăm, să fie clar, o religie, în ansamblul ei, cum spunea un analist politic, tot aşa cum, dacă moare un pacient, nu-i de vină toată medicina, ci exagerările, extremismul, fanatismul unor indivizi dezaxaţi. Crima comisă în numele unei religii lasă durere şi suferinţă. Şi când te gândeşti că unul dintre poliţiştii francezi, împuşcat în cap, de terorişti, era arab!

Liderii lumii, 50 de şefi de stat şi premieri, alături de 1,5 milioane de parizieni prezenţi în Place de la Republique, la care s-au mai adăugat peste trei milioane de francezi din marile oraşe, au participat, la Paris, la „Marşul Solidarităţii", au venit pentru a denunţa atacul asupra redacţiei „Charlie Hebdo". În stânga şi în dreapta preşedintelui François Hollande, printre cei mulţi s-au aflat Angela Merkel, cancelarul Germaniei, ministrul rus al Externelor, Serghei Lovrov, regele Iordaniei, David Cameron, premierul Angliei, Klaus Iohannis, preşedintele României, Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, premierul Olandei, Mark Rutte, personalităţi din Orientul Mijlociu, preşedintele Poroşenko al Ucrainei. Un marş pentru istorie! Un moment special pentru Europa şi pentru democraţie! Aşa ceva nu s-a mai întâmplat în Europa şi în lume, deşi atentate teroriste au mai avut loc în SUA, Anglia, Spania! Emoţie, unitate şi solidaritate, într-un marş fără precedent sub valul de ameninţare, sub alertă maximă, la „kilometrul zero" al lumii, sub veghea celor 5.500 de poliţişti, jandarmi şi forţe speciale. „Nu ne temem!" a fost sloganul marşului. Un NU hotărât terorismului, sub hotărârea „Noi toţi suntem Charlie!".

Un marş istoric împotriva terorismului, violenţei, anarhiei, crimei! Asta au dovedit, duminică, liderii lumii, veniţi la Paris, înlănţuiţi braţ la braţ, în puterea solidarităţii umane, convingând că nu poţi să ucizi doar pentru că gândeşti şi te exprimi liber! Un drapel avea anexat un creion! Presa trebuie să fie liberă de orice constrângere. Totul, în numele unui minim respect şi bun-simţ, chiar în polemică şi dialog între culturi diferite, într-un dialog concret cu islamul. E nevoie de un front comun în care să comunicăm cu valori diferite, cu musulmanii realişti, care consideră că democraţia, valorile presei libere trebuie respectate într-o Europă unită, o Europă solidară. Confruntarea între cele două lumii nu trebuie să însemne suprimarea vieţii unor oameni pentru că gândesc şi se exprimă diferit. Farmacistul clujean, Diab Liad, preşedintele filialei clujene a Ligii Islamice şi Culturale din România, declara pentru Adevărul: „Coranul spune că poate fi luată viaţa cuiva doar dacă el a luat, la rândul lui, o viaţă sau a adus «o stricăciune pe pământ». «O stricăciune pe pământ» înseamnă să produci un dezastru, să faci o faptă foarte gravă (…) Este clar că aceste caricaturi au deranjat, dar, categoric, această jignire nu se pedepseşte cu moartea, nici măcar într-un stat islamic (…) Ţări ca Franţa, Germania, România ne-au primit, ne-au asigurat toate condiţiile de cultură, de sănătate, şi vin nişte nebuni să aducă teroare (…) Dacă Mohamed trăia astăzi, el nu ar fi acceptat uciderea jurnaliştilor francezi pentru acele caricaturi!". Un punct de vedere realist, european.

În acest moment al solidarităţii cu Franţa, trei zile aflată în doliu naţional, în toate capitalele lumii (la Ambasada Franţei din Bucureşti, românii au semnat în Cartea de Condoleanţe şi au depus flori şi lumânări!), crima de la Paris a produs emoţie şi îngrijorare. Firesc este, ca cetăţeni ai acestei ţări, să ne întrebăm: dar România, „Grădina Maicii Domnului", va fi scutită, oare, de astfel de încercări dramatice? Nevoia de securitate, după astfel de crime oribile, trebuie să fie o preocupare esenţială a autorităţilor care asigură siguranţa naţională şi ordinea publică într-un stat de drept. Este nevoie de strategii ferme, naţionale şi internaţionale, de o activitate preventivă, care să elimine frica şi ameninţarea, să asigure liniştea necesară. Terorismul trebuie eradicat! Pentru că, dincolo de „marşul de solidaritate" de la Paris, trebuie să urmeze trezirea, naţională şi europeană. Românii se întreabă, tot mai neliniştiţi: va fi sau nu va fi votată legea „Big Brother"? Cei care nu au nimic de ascuns, cu o identitate asumată, zic: „Da, suntem de acord!". Adepţii „anonimatului" zic nu! Într-o ţară în care, din păcate, Bahmuţeanu şi Prigoană, scandalurile, sexul, lipsa culturii şi a sentimentului, a interesului naţional, umplu ecranele unor televiziuni, formatorii de opinie pun pe locul 10 educaţia patriotică a tineretului de azi şi valorile spirituale ale acestui neam. Statul Român, prin instituţiile sale (mărirea bugetului Apărării este de urgentă necesitate!), mai mult ca oricând în cei 25 de ani postdecembrişti, trebuie să acorde prioritate, mai ales în acest moment al stârnirii unei îngrijorări îndreptăţite în urma extinderii şi răspândirii influenţei acelui stat islamic (Califatul Islamic), siguranţei cetăţeanului şi a propriului stat. Altfel, se va ajunge ca, în unele părţi ale globului: râsul să fie suprimat, libertatea de exprimare interzisă sub valul de ameninţare al unor sceleraţi fundamentalişti!

Lasă un comentariu