PUTEREA CUVINTELOR

„Cuvântul e aripa liniştii" spunea Pablo Neruda, într-o frumoasă evocare a sensibilităţii fiinţei umane. Că nu suntem imuni la cuvinte o ştim fiecare dintre noi. Ne întristăm când auzim cuvinte urâte adresate propriei persoane sau persoanelor apropiate sufletelor noastre, ne bucurăm când ne sunt aduse cuvinte de apreciere sau suntem martorii unor manifestări de excepţie a cuvintelor, indiferent dacă e vorba de literatură, teatru sau, pur şi simplu o conversaţie de calitate. Nu ştiu însă câţi dintre noi realizează cu adevărat puterea cuvintelor. De multe ori, suntem martori la modul inconştient în care se aruncă cuvintele, fără a se ţine cont că un singur cuvânt poate strica un suflet şi că, de cele mai multe ori, cuvintele reprezintă însăşi cărările faptelor.

Asistam zilele trecute, involuntar, la un dialog pe internet, foarte virulent, în care o persoană critica în cuvinte de o duritate incredibilă convingerile unei alte persoane. În mod similar, în viaţa de zi cu zi, criticile, ironiile şi cuvintele răutăcioase îşi întind tentaculele perfide, luând încetul cu încetul în stăpânire porţiuni tot mai mari din zonele noastre de confort, ca şi când un vocabular bogat în cuvinte deficitare la capitolul afectiv ar face dovada puterii şi poziţiei sociale ridicate. Cu cât vorbeşti mai arogant, mai ironic şi mai defăimător, cu atât demonstrezi că eşti mai de temut şi se înţelege că eşti „în cărţi"? Nu cred că o persoană, oricare ar fi aceea, ar „înghiţi" fără să clipească un tratament de cuvinte murdare, pe considerentul că persoana care i le adresează are un anumit statut. Sfântul Ioan Gură de Aur susţinea că „omul este un altar". Prin urmare, a nu îl respecta şi a nu îl proteja, a-l jigni şi a-i distruge încrederea în sine prin cuvinte, nu poate reprezenta decât un păcat.

Cuvintele sunt, de fapt, o oglindă a sufletului. Folosind cuvinte urâte, nu facem decât să ne stricăm sufletul, care, potrivit unor specialişti în metafizică, poate fi privit drept chipul nevăzut al lui Dumnezeu. Ori de câte ori folosiţi cuvintele în faţa unei persoane, gândiţi-vă în primul rând că vorbiţi sufletului acelei persoane şi atunci poate că veţi reuşi să vă alegeţi cu grijă modul de exprimare. Cum spunea şi Confucius, „fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii", iar necunoscându-i, aş adăuga eu, nu poţi deveni tu însuţi un om în adevăratul sens al cuvântului. Cuvintele pot influenţa oameni, pot modela suflete, pot crea artă şi pot duce la apropierea de divin. A te juca cu ele în mod inconştient înseamnă a risca să expui dezechilibrului nu numai persoana căreia i le adresezi ci şi propria persoană, pentru că, aşa cum arăta şi Rudyard Kipling, „cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire".

Cuvintele sunt folosite în multe situaţii în mod mecanic, fără a avea o bază de studiu anterioară şi fără să luăm în calcul că ele ajung mult mai departe decât noi. Pentru liniştea şi confortul nostru şi al celor cu care interacţionăm, ar fi benefic să ne putem controla fiecare cuvânt, pentru că există cuvinte care lovesc mai puternic decât orice bătaie, sau care se înfig mai adânc decât orice pumnal. Unele cuvinte pur şi simplu nu trebuie să fie spuse. A-ţi exprima sentimente de ură şi dezaprobare prin cuvinte, nu numai că este ridicol şi degeaba, ci este şi primejdios, pentru că orice atitudine atrage un răspuns pe măsură. Prin urmare, puterea cuvintelor este necontestată şi trebuie folosită în armonie cu mintea şi spiritul.

 

Lasă un comentariu