Cel care spera că o anumită tăcere, din ultimele trei săptămâni, a răspopitului Tõkés László ar putea să aibă o semnificație anume, că, târziu, ce-i drept, i-a venit mintea, cea de pe urmă, la cap, s-a înșelat amarnic! Săptămâna trecută, Satana asta în sutană a ieșit, din nou, la rampă, în stilul lui caracteristic, cerând: „drepturi colective" pentru maghiari, autonomie teritorială și autodeterminare „pe mai multe nivele", ca „politică prioritară", înființarea universității maghiare din banii publici ai Statului Român, simboluri maghiare, statui, steaguri secuiești! Și, în premieră, Tõkés László divulgă o înțelegere secretă, de la Neptun, din perioada anilor 1991-1993, când „Frunda György, Tokayi György și Borbely László" au bătut palma cu Viorel Hrebenciuc și cu Traian Chebeleu! Urmarea „Pactului de la Neptun"? Intrarea la guvernare, în anii care urmau, sau sprijinirea puterii social-democrate, UDMR mereu aflându-se lângă scaunul guvernării. Și așa a și fost din 1990 încoace. Răspopitul dă în vileag înțelegerea aceea secretă, dintr-un scenariu în rol principal cu niște vânzători ai neamului românesc și interesului național. Furios, nevoie-mare, după atâția ani, pe „politica neptunistă", se plângea dumnealui că „UDMR a uitat că noi am făcut un jurământ în Catedrala Sf. Mihail din Cluj". Gura păcătosului adevăr grăiește!
