Azi am ieşit la plimbare prin cartier. E o zi frumoasă, din Săptămâna Luminată! Nu e o zi... văratecă, precum cea de ieri, dar e tot senin şi e destul de cald. Ar fi şi mai cald dacă o adiere (mai fermă) de primăvară n-ar alunga căldura cu care ne îmbrăţişează, zâmbind, soarele.
Sprinţarului vânticel îi arde de glumă şi îşi face de lucru şi cu salcia de vizavi, răvăşindu-i pletele.
În stânga noastră, dincolo de trotuarul pe care ne plimbăm, se aliniază frumos, case de oameni gospodari.
Uite ce frumos a înflorit cireşul!, îmi arată Maia spre o curte. Într-adevăr, e o încântare a ochiului! Şi a sufletului! Cum să nu iubeşti primăvara, cum să nu iubeşti minunatele ei flori, explodând în multicolore inflorescenţe prin ramurile pomilor sau răsărind pe pământul reavăn, acoperindu-l cu „covoare" de toate culorile?!
Ei, dar vânticelul s-a supărat! Cam… tare! Diafanele flori de cireş zboară prin aer şi se aştern în calea noastră. Pe noi, oamenii, nu ne smulge, nu ne ia pe sus, dar ne zgribuleşte niţel! Cine ştie, poate vântul o fi auzit şi el prognoza meteo şi se grăbeşte să aducă ploile „în teritoriu".
Las' să vină, că pământul are nevoie de apă, să soarbă din ea recoltele viitoare!
„Dă-o, Doamne, da' dă-o curată", cum zice „tăt omu' gospodar".
Pentru truditorii pământului, e bună şi ploaia-n prier, chiar dacă pentru mălai, decisive sunt ploile din mai!
Dar ploile de primăvară priesc şi inspiraţiei poetice. Până şi Nenea Iancu, simţind fior liric, i-a lăsat… baltă pe Caţavenci, pe Ipingeşti, pe Ziţe şi pe Miţe cu tragi-comicul (râsu'-plânsu) lor cu tot şi s-a-nvrednicit a râde sănătos şi optimist, într-un pastel dedicat primăverii, ploilor de primăvară. Iată un fragment: „Când plouă lin în primăvară/ Toţi zic: Să dea Domnul, să dea!/ Şi de te culci pe prisp-afară/ Mai vezi pe cer şi câte-o stea/ E cald, şi ploaia răcoroasă/ Ozon în aerul curat/ În urmă-i lasă, drăgăstoasă,/Natura toată-i un pupat".
Au apărut pe cer câţiva nori „cu potenţial" de ploaie, dar nu prea au…stare. Vântul comandant face instrucţie cu ei. După un scurt pe loc repaus, norii o iau spre apus, în pas alergător! Apoi, iar se-ntorc, dar nu în aceeaşi formaţie. Unii se mai răsfiră, alţii formează plutoane mai mari. Poate mai spre seară, poate la noapte, vom fi mitraliaţi de proiectilele stropilor de ploaie.
Las' să plouă, că ploaia de primăvară e aur şi argint, cum spune o altă înţelepciune populară!
Ca o ploaie - aur şi argint - a fost şi Olimpiada Naţională de Limba Română care a împrospătat Târgu-Mureşul timp de patru zile (7-10 aprilie).
O ploaie pentru… „creşterea limbei româneşti" şi, da, „şi-a patriei cinstire"!
O ploaie-manifest! La nivel naţional!
O ploaie care mai şterge colbul uitării, aşternut peste români, prin nefolosinţa-nefolosirea corectă şi frumoasă a limbii române, de la nivelul preşcolar la cel, vai, universitar.
O ploaie, de fapt, un strop (care contează, totuşi) care şi-a dorit să fertilizeze (fie şi o fărâmă din) deşertul rămas în urma atâtor ani de dispreţ, indiferenţă, neiubire faţă de limba română.
La deschiderea Olimpiadei, de la Palatul Culturii, a ţinut să ia cuvântul şi ASR Principele Nicolae. Lăudabil efortul Principelui de a învăţa-aprofunda limba română, care, până nu demult, era o limbă (complet) străină.
Demnă de respect este şi eleva de etnie maghiară Szasz Gyorpal (Liceul Teoretic „Bolyay Farkas") care a câştigat Premiul Special oferit de Romgaz Mediaş.
De acelaşi respect se bucură şi eleva de la Colegiul Naţional „Al Papiu Ilarian" (Colegiul gazdă, organizator), Ilinca Laura Burdulea, care a câştigat Premiul Special al Fundaţiei „Înălţarea".
Aceste două fete, o maghiară şi o româncă, n-au câştigat cele mai mari premii, dar au pus suflet, pasiune, în demersul lor. Le dăruiesc şi eu, din suflet, o cugetare a regelui metaforei româneşti, Fănuş Neagu: „Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet".
Dacă tot am vorbit despre aur şi argint, la figurat, ei, bine, mai jos, doar câteva cuvinte despre aur şi argint, la propriu.
Urbea noastră este înscrisă într-un circuit select al unei expoziţii naţionale itinerante!
Sala Oglinzilor din Palatul Culturii găzduieşte, în perioada 8 aprilie-16 mai 2015, Expoziţia itinerantă „Aurul şi argintul antic al României". Iniţiatorul acestui proiect cultural major este Muzeul Naţional de Istorie a României, iar în plan local, evenimentul este susţinut de Muzeul Judeţean Mureş. Sunt expuse cca 1.000 de obiecte de orfevrărie pre şi protoistorice, din aur şi argint. Nu lipsesc capodoperele „Cloşca cu puii de aur" (Tezaurul de la Pietroasa) sau brăţările dacice.
Ştiu că sunt demarate demersuri ca Expoziţia, după ce va poposi prin alte oraşe ale ţării, Sfântu Gheorghe, Alba Iulia, Buzău, Craiova, să ajungă şi la Chişinău. Sperăm că Expoziţia va trece Prutul!
Înţelepciunea populară, educaţia, cultura, istoria, toate sunt… aur şi argint pentru păstrarea identităţii, continuităţii unei naţiuni!
Să iubim aceste comori de…aur şi argint! Pentru că, parafrazându-l pe Lucian Blaga, „iubindu-le, ne-ncredinţăm că suntem"!
