Emil Cioran, celebru scriitor și filozof român, discipol al lui Constantin Noica, Nae Ionescu și Tudor Vianu, într-una din operele sale spunea că „nu mă simt solidar decât cu cei care mă înțeleg și pe care îi înțeleg și cu cei care cred în anumite valori inaccesibile gloatei".
Per a contrario, parafrazându-l pe Emil Cioran, cred că valorile accesibile, raportându-le la gloată, nu sunt altceva decât valori morale, exprimate prin respect, inteligență, educație și cultură, deci valori autentice, eludând cu bună știință valorile politice, care, într-adevăr, erau inaccesibile țăranului român. După opinia mea, inaccesibile nu din motive de cognoscibilitate, ci, mai degrabă, din bun simț civic.
Nu aș putea spune că astăzi ducem lipsă de valori. Nicidecum. Numai că obiectivele politice și procedurile legislative contemporane nu constituie izvoare pentru existența acestora. Cu alte cuvinte, la noi, politica, ca știință și practică de guvernare (a tuturor guvernelor), nu a pus în centrul atenției valorificarea și evidențierea valorilor autentice existente izolat în diverse categorii sau grupuri sociale ce compun societatea românească. Aici mă gândesc, atât la partidele politice, cât, mai ales, la acele grupuri de interese și de influență care pichetează pe rând, formațiunile politice aflate la putere.
Așa cum subliniam, politica, ca știință, nu a contribuit de-a lungul timpului la o metamorfoză a politicianului, privindu-l ca un produs finit al acesteia și nu a contribuit la reducerea numărului politicienilor instinctivi și la multiplicarea grupului politicienilor intuitivi, raționali, inteligenți.
Mintea politicienilor instinctivi este mobilată și dominată de posesiunea puterii. Ei sunt orbi. Politicianul orb, animalul politic cum i se mai spune în literatura de specialitate, profund instinctual și bazat pe reflexe pavloviene, nu este un produs al principiului constituțional, potrivit căruia votul este reprezentativ și nu unul imperativ.
Politicianul orb, avid după putere, putere care se probează prin valorile materiale pe care le deține în portofoliu (a se înțelege gospodărie), a căror existență este verificată periodic de organele specializate ale statului (prin numărare, cântărire și măsurare), nu percepe și nu are reprezentarea că, odată pus să jaloneze destinele gloatei, trebuie să se întoarcă cu spatele spre ea și să-și îndrepte fața spre LEGE.
Aceasta este de fapt esența instituției reprezentării în teoria și știința administrației.
Politicienii orbi, instinctivi, ar trebui luminați. Din păcate, aceștia merg să ia lumina, deseori, de la cei cu care au încheiat un așa-zis contract de asociere în participațiune, parafat și semnat în campania electorală și în baza căruia au obținut un mandat... imperativ. Avem exemple multiple astăzi de politicieni luminați de către persoane obscure și apoi se trezesc amplasați în întunericul beciurilor domnești.
Păcat că în universitățile noastre, unde se predă știința politică, nu se predă și arta politică, deoarece știința politică fără practică politică nu are nicio eficiență. Dacă, într-adevăr, s-ar proceda așa, atunci mediul nostru academic ar produce politicieni luminați, pragmatici, legaliști, înzestrați cu o inteligență multiplă.
Trecerea de la politicianul instinctual, orb la politicianul inteligent, intuitiv, se poate face, după opinia mea, pe o punte luminată de călăuze intelectuale apolitice - profesori, teoreticeni, practicieni etc. Într-un cuvânt, oameni raționali, care înțeleg esența politicii din afara ei.
Orice tendință a unora, care se consideră politicieni, de a evita această punte, născocind variante ocolitoare, precum și alte metode de a aborda politica ca știință prin etalarea unor așa-zise tehnici de supraviețuire politică, este sortită eșecului. Și aici suntem înconjurați de exemple multiple din viața publică.
Pierderile sunt incomensurabile, iar gloata va fi cea care le va suporta, dar nu la infinit. La acest nivel al practicii politice se pot situa numai acei politicieni care sunt gata tot timpul să gândească utilitar și să realizeze că distanța ce-i desparte de politicienii instinctivi are o dimensiune ce nu poate fi comprimată prin trecerea timpului.
Această distanță poate fi redusă sau eliminată în cel mai fericit caz numai prin educație, moralitate și apropierea de cel mai înalt nivel al meritocrației…
Dacă vom gestiona bine știința și arta politicilor publice în a promova în spațiul public politiceni intuitivi, inteligenți și dacă la nivelul managementului politic va exista preocuparea eliminării și abandonării politicienilor instinctivi, orbi, atunci putem vorbi de o adevărată democrație.
Acum, la noi, cred că este o GLOATOCRAțIE, caracterizată printr-o MEDIOCRITATE FUDULĂ.
