În general, 50 de ani înseamnă mai mult de jumătate din viaţa unui om. Acest număr de ani, Iosif Todea i-a petrecut în învăţământul preuniversitar şi universitar, lăsând în urma sa cu multă satisfacţie tot atâtea promoţii de elevi şi/sau studenţi ale căror realizări ulterioare profesionale şi de viaţă, măcar într-o mică, dar certă măsură i-o datorează distinsului lor profesor.
Iosif Todea s-a născut la 3 august 1941, în Oarba de Mureş, jud. Mureş, fiind al cincilea dintr-o familie de nouă copii - opt băieţi şi o fată - dintr-o familie modestă. Tatăl, Iosif, era muncitor, iar mama, Aurelia, casnică. Părinţii, prin truda lor, au reuşit ca pe şapte dintre copii să-i susţină în diferite facultăţi - medicină, drept, inginerie şi istorie-filozofie -, iar după absolvire unii dintre aceştia au ocupat funcţii importante. Reuşita lor a fost posibilă în mare măsură şi pentru că au fost crescuţi în spiritul, ba chiar cultul muncii, a cinstei, corectitudinii şi demnităţii umane. În acest spirit a fost educat, crescut, şi copilul Iosif Todea care şi-a început studiile primare la liceul „Al. Papiu Ilarian", unde a continuat cu cele gimnaziale şi liceale pe care le-a absolvit în anul 1959. Din toamna aceluiaşi an a devenit student al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Filozofie, specialitatea Pedagogie - Limba şi Literatura Română, pe care a absolvit-o în anul 1964. Şi astăzi îşi aminteşte cu mare plăcere de toţi dascălii pe care i-a avut de-a lungul timpului. Spaţiul restrâns însă pentru publicare, mă determină să aduc la lumină doar câteva nume din perioada studenţiei sale, personalităţi care au marcat învăţământul românesc de atunci şi de mai târziu şi au rămas şi în conştiinţa generaţiilor actuale: Mihai Ralea, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, care ca şi Alexandru Boboc, a devenit academician, Ion Stanciu, Pantelimon Golu, Ana Tucicov-Bogdan, Paul Popescu Neveanu etc.
Ca urmare a dobândirii noului statut profesional, proaspătul absolvent a fost repartizat la Institutul Pedagogic de 2 ani din Odorhei, dar cum acesta a fost desfiinţat curând, şi-a continuat activitatea didactică la Liceul Pedagogic din aceeaşi localitate. Dorind să se apropie cât mai mult de locul de baştină, în anul 1968 a susţinut un examen, în urma căruia a primit transferul la Liceul Pedagogic din Tg.-Mureş.
Încă de la absolvirea studiilor superioare, tânărul profesor Iosif Todea şi-a manifestat pasiunea pentru cercetarea ştiinţifică, pasiune care l-a însoţit pe tot parcursul carierei, participând cu lucrări remarcabile la numeroase sesiuni de comunicări naţionale şi internaţionale, în urma cărora s-a ales cu aprecieri deosebite şi respectul din partea unor personalităţi de seamă în domeniu.
La vârsta de numai 36 de ani - în 1977 - a obţinut titlul ştiinţific de doctor în pedagogie, cu lucrarea „Integrarea socio-profesională a absolvenţilor de liceu pedagogic", unanim apreciată, deopotrivă, pentru calităţile ei ştiinţifice, cât şi pentru originalitatea şi caracterul ei practic-aplicativ.
Deşi a fost solicitat să activeze în calitate de cadru universitar titular la Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, de către reputatul prof. univ. dr. Dumitru Salade care
i-a fost coordonator al tezei de doctorat, dar şi la Facultatea de Filologie şi Istorie din Sibiu, dar, fiind prea legat sufleteşte de activitatea de pregătire a învăţătorilor şi educatoarelor, rămâne să activeze în continuare la Liceul Pedagogic din Tg.-Mureş.
În anul 1990, la Olimpiada de Pedagogie şi Psihologie de la Galaţi, faza naţională, elevii pregătiţi de el obţin premiile I şi II, două premii speciale şi o menţiune. Datorită acestui impresionant rezultat şi drept recompensă este numit în toamnă director al Liceului
Pedagogic, o funcţie extrem de dificilă, mai ales că, imediat după revoluţie, învăţământul a suferit un proces de bulversare. Experienţa în învăţământ, dar şi flexibilitatea noului director au condus la conectarea instituţiei la noile cerinţe educaţionale, imprimându-i noile valori. Drept urmare, în anul 1993, Liceul Pedagogic din Tg.-Mureş avea să se situeze pe locul III ca valoare şi pregătire, în ierarhia liceelor pedagogice din ţară.
Toate aceste rezultate de excepţie, cu care s-a continuat şi în anii următori, au făcut să fie remarcat de miniştrii de atunci ai educaţiei şi învăţământului - prof. univ. Mihai Golu şi prof. univ. dr. Andrei Marga - care l-au recompensat acordând acestui liceu pedagogic un substanţial şi deosebit sprijin material şi ştiinţific.
Ani la rând a condus lucrări de grad didactic I la învăţătoarele şi educatoarele din judeţ. Mulţi dintre foştii elevi şi absolvenţi ai profesorului Iosif Todea sunt jurişti, medici, profesori - mai ales în specialitatea pedagogie-psihologie -, alţii ajungând chiar cadre universitare.
Eminentul profesor a făcut parte din numeroase comisii la examenele de diplomă (Cluj-Napoca, 1967), de bacalaureat, unde a fost şi preşedinte la colegiile naţionale „Unirea"şi „Traian Săvulescu", şi de numire de directori la diverse licee.
În cei 8 ani de director la Liceul Pedagogic a reuşit să dea şcolii un nume „Mihai Eminescu" şi un prestigiu de invidiat. După expirarea celor două mandate de director revine la catedră.
Pe parcursul anilor a fost conferenţiar şi profesor universitar - prin decizia nr. 196 din 02.10.1992 a rectoratului şi consiliului ştiinţific a Universităţii Ecologice „Dimitrie Cantemir" Iaşi, filiala Tg.-Mureş -, decan al Facultăţii de Psihologie din cadrul acestei universităţi (2002-2004), a cărei baze le-a pus; a fost profesor asociat la Universitatea „Petru-Maior" şi Universitatea de Arte. Ani la rând a fost membru în Comisia de examinare la specialitatea Pedagogie şi Psihologie a medicilor, la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tg.-Mureş. S-a pensionat în anul 2004.
După pensionare a continuat să predea la: Liceul Pedagogic „Mihai Eminescu" (2004-2006), Colegiul agricol „Traian Săvulescu" (2004-2007) şi la Şcoala postliceală sanitară din cadrul Liceului sanitar „Gheorghe Marinescu" până în 2014 - toate trei instituţiile fiinţând în Tg.-Mureş - an în care a renunţat definitiv la activitatea didactică.
Regretatul prof. univ. dr. Ioan Nicola - un titan contemporan al şcolii româneşti de pedagogie - referindu-se la „personalitatea profesorului" în al său „Tratat de pedagogie şcolară" arăta că în orice profesiune, inclusiv în cea de educator, contează cultura care este rezultatul acumulării unei culturi profesionale, a unei tehnici de lucru, al formării unor calităţi specifice pe care le presupune această profesiune; „multiplele sarcini pe care le are de îndeplinit în şcoală şi societate impune, ca o primă coordonată a pregătirii sale, un larg orizont cultural, cuprinzând cunoştinţe din diverse domenii ale ştiinţei, tehnicii şi culturii, dublat de o bază filozofică menită să-i asigure o viziune de ansamblu asupra lumii şi devenirii ei…" Personalitatea profesorului mai este completată de „calităţile atitudinale, umanismul, în general, şi dragostea de copii, în special…; conştiinţa responsabilităţii şi a misiunii sale…" Cât priveşte profesorul-director, acelaşi distins autor explica faptul că ritmul dezvoltării societăţii contemporane, precum şi complexitatea „impun cu tot mai multă acuitate problema dirijării diverselor sale componente şi procese cu scopul asigurării unor relaţii funcţionale optime între ele… În spiritul teoriei sistemelor, a conduce ştiinţific înseamnă a dirija şi controla comportamentul de ansamblu al unui sistem social." Cel puţin aceste câteva exigenţe - dintre multe altele - enunţate de Ioan Nicola, au fost atinse de Iosif Todea, şi ţin să fac precizarea că cei doi erau nu doar doi foşti colegi de facultate legaţi de profilul profesional comun ales, ci şi de o strânsă prietenie. La reuşita parcursului la catedră a profesorului Iosif Todea, au mai contribuit dedicaţia şi pasiunea sa în a forma oameni şi destine, aplecându-se cu dragoste şi migală asupra tinerelor vlăstare umane pe care le-a modelat pentru viaţă.
