Motto: „Distrugeți colibele de stuf, iar din ele faceți arca. Lăsați lucrurile, căutați viața, renunțați la averi, păstrați-vă sufletul și luați cu voi pe arcă sămânța tuturor vietăților. Arca pe care o veți construi va avea dimensiuni bine măsurate. Lungimea și lățimea vor fi egale, iar acoperișul trebuie să fie cum este cel al prăpastiei mele de sub ape." („Ghilgameș" - instrucțiunile zeului Enki pentru Ziusudra)
28 de persoane au fost ucise și mai mult de 100 rănite, luni, 20 iulie, în urma unui atac sinucigaș produs în orașul Suruc, în apropierea graniței turce cu Siria, au anunțat ministrul de Interne și președintele Erdogan. Imagini apocaliptice, cadavre de tineri, acoperite cu ziare, explozia producându-se în grădina centrului cultural. Suruç adăpostește mii de refugiați kurzi veniți aici după măcelul declanșat de și în septembrie trecut. Este o localitate situată vizavi de orașul sirian Kobane, de unde jihadiștii Statului Islamic fuseseră alungați de milițiile kurde în ianuarie, după patru luni de lupte aprige. Centrul cultural din Suruc tocmai găzduia un grup de tineri militanți de stânga și pro kurzi care doreau să treacă frontiera, pentru a participa, împreună cu localnicii, la reconstrucția orașului Kobané. Aduseseră și saci cu jucării pentru copiii refugiaților. Dar criminalul neprins se întoarce întotdeauna la locul crimei. La câteva minute după atacul criminal de aici, un alt atentat sinucigaș s-a produs lângă un post de control aflat la sud de Kobané. Explozia unui autovehicul a ucis doi combatanți kurzi - scrie „Observatorul sirian al Drepturilor Omului".
Cu doar trei zile înainte, vineri, 17 iulie, în toiul sărbătoririi sfârșitului de Ramadan - marele post musulman -, un camionagiu kamikaze s-a detonat, la volan, din plin mers, într-o piață din Khan Bani Saad, localitate la nord de Bagdad, capitala Irakului, omorând 90 de civili, rănind 120, 20 de trupuri fiind date dispărute, probabil spulberate în explozie. Pe Twitter, atentatul a fost revendicat de jihadiștii Statului Islamic, ca răzbunare împotriva șiiților, care i-ar fi ucis pe suniți! Pe lângă pierderile umane, ca și la Suruc, există importante pierderi materiale, zeci de mașini calcinate, clădiri dărâmate sau serios avariate. În plină zi a celei mai mari sărbători musulmane!
„În ceea ce mă privește, nu încetez să susțin pacea; ea poate presupune unele condiții nedrepte, dar, chiar și așa, este preferabilă celui mai drept dintre războaie." (Cicero, în „Scrisori către Atticus", VII, 14)
Minți bolnave! „Jihadiștii care luptă de partea organizației teroriste Statul Islamic au început să folosească găinile ca dispozitiv explozibil improvizat. Membrii grupării din orașul irakian Fallujah se pare că atașează bombe găinilor, care apoi sunt mânate în taberele inamicului, potrivit «Daily Mail». Când acestea au ajuns la o distanță sigură, fără să dea naștere la suspiciuni, extremiștii se folosesc de o telecomandă pentru a declanșa dispozitivele, ucigându-i pe toți oamenii din apropiere. «Statul islamic se folosește de orice mijloace pentru a aduce moarte și distrugere. Folosirea animalelor are o valoare militară mică, dar este un alt exemplu de cum funcționează mințile lor bolnave, de cum își imaginează noi metode de ucidere», a declarat un englez care luptă alături de kurzi în Irak." (adev.ro/nrsdss)
„Nu există niciun popor atât de înapoiat și de sălbatic, ca să nu creadă într-un Dumnezeu, chiar dacă nu știe ce fel este" - spunea Marcus Tullius Cicero (n. 3 ianuarie 106 î.Hr. - d. 7 decembrie 43 î.Hr.), celebru filosof, politician, jurist, orator, teoritician politic, consul și constituționalist roman. Oare???? Ce-i drept, Statul Islamic este un conglomerat de aventurieri cu creiere „spălate", aparținând aproape tuturor religiilor și confesiunilor mapamondului, dar închinându-se solidar unui singur idol: „Banul - ochiul dracului." Adică, fără niciun Dumnezeu! Și… tot Cicero spunea că „niciun fort nu este destul de bine întărit pentru a nu fi cucerit cu bani."
„Inter arma silent musae" afirma Marcus Tullius Cicero și se traduce astfel: „Când armele vorbesc, muzele tac".
Și totuși…
Unul dintre bunii mei prieteni artiști, cetățean român locuind în București, Ammar Alnahhas, este sirian. S-a născut în anul 1976 în orașul Hasaka, pe vremea când Siria era un pământ al păcii și culturii. A absolvit Damascus University Faculty of Fine Arts - Facultatea de Arte Frumoase din Damasc, secția Sculptură, în 2001. În 2006 a venit în România, la familia sa împământenită aici încă din 1983, și a rămas. „În România, s-a apucat de pictură și a dezvoltat, în scurt timp, o formă puternic originală de exprimare, în care observațiile se îmbină cu amintirile într-o creație plastică ce atrage, cucerește, și face oamenii fericiți. În pictura lui Ammar Alnahhas cresc grădini maure ca în Alhambra, femei magice se împletesc cu muzica, iar straiul dervișilor capătă culoare din lumină. A adus pe pânză elemente de profunzime dintr-un univers personal, cu protest înecat în amărăciune și cu evocări, cu amintiri din vremea lui Ghilgameș, dar și din copilăria fericită de pe râul Khabur, alături de părinți și frați, cu delicatețe și sensibilitate, cu tradiții și obiceiuri, cu «icoană de pește» și alte simboluri creștine, cu derviși." (Marius Tița)
A avut numeroase expoziții personale și de grup în Damasc, Madrid, București, Sinaia, Sighișoara, expunând atât sculptură, cât și pictură, pentru care a obținut importante premii. Lucrări ale sale se găsesc și în colecțiile unor iubitori de artă din Damasc, Dubai, Amman, Napoli, Palermo, Madrid, Beirut, Kuweit, București. La Târgu-Mureș, Ammar Alnahhas va fi prezent săptămâna viitoare cu o expoziție de pictură intitulată „Mozaic din Messopotamia".
„La ce fel de mozaic te referi, Ammar? Siria, de ieri, de azi, din totdeauna, este un univers imens, de la început de lume, de scriere, policrom, polisemantic, multicultural… Fiecare tablou al tău are în substrat un poem, o poveste ce se cere decodificată, re-mozaicată din simboluri, dinamică, atitudine, poezie a culorii, simboluri… Cu floarea de pe fundul mării, după care se scufundă Ghilgameș „vom izgoni din Uruk moartea. Și bătrânețea, și urâtul. Spaimele ce ne mistuie."
„E o întrebare bună, observația e corectă - mi-a răspuns. - Mesajul meu este unul singur: arab nu înseamnă doar arab, ci oricine vorbește araba, cel de alături, care simte ca tine, ca mine, cu care poți comunica, poți vorbi, alături de care te poți bucura sau întrista, având aceleași valori, adică trăim pe același pământ, al oamenilor, indiferent de religie. La început a fost un singur Dumnezeu, apoi oamenii dornici de putere au început să-L rupă, îndemnându-i pe cei mărunți, slabi și neștiutori, să se sfâșie între ei. Pictez pentru ca oamenii să se întoarcă la pace, frumusețe și lumină."
Ne vom întâlni, așadar, cu Ammar Alnahhas și pictura lui, miercuri, 29 iulie, la ora 10, pe simezele Palatului Administrativ. Trebuie văzut și descifrat pe viu mesajul, atât de frumos transmis nouă, cu ani în urmă, de Alexandru Mitru, în volumul „Din marile legende ale lumii", și acum, de artistul sirian: „Soarele-cel-cu-păr-de-aur strălucea în înaltul bolții. «Lumina Lui e fără moarte», se dumiri atunci Ghilgameș. «Noaptea n-o poate birui. Și faptele vitejilor pentru binele oamenilor, și adevărul lor, la fel. Și cântecele despre cei care nu-și precupețesc puterea, înfruntând forța răului. Aceasta-i Nemurirea lor.»"
