„Am visat în copilărie și în tinerețe pe malurile Mureșului, i-am însăilat aleanurile și murmurul în strofele mele de debut, am plâns de dorul lui, în nopțile de urgie ale anumitor ani, i-am adunat cântecele în culegeri de folclor (…), i-am cunoscut toate satele și orașele pe care le-a alintat, într-un cuvânt, am fost și am rămas, de-a lungul vremii, mureșean din tălpi și până în creștet (…). Curgi, Mureșe, curgi lin, așa cum curgi de milioane de ani, viața valurilor tale e fără sfârșit. Fiii tăi, cei de azi, ca și cei de ieri, ca și cei de mâine te vor adora de-a pururi…" (Vasile Netea, „Mureșul Superior - vatră de cultură românească", 1988)
Ar fi fost fericit și împăcat, fără îndoială, regretatul cărturar duminică, 25 iulie, să-i vadă pe „fiii cei de azi" ai Mureșului, adunați laolaltă pe tăpșanul dintre Gălăoiaia și Răstolița, sugestiv numit „La alei", întâmpinându-și, oaspeții cu pâine și sare, în bună tradiție românească.
Îmbrăcați în straie de sărbătoare, gospodarii din Rușii Munți, Răstolița, Deda, Vătava, Stânceni, Lunca Bradului, Aluniș, Brâncovenești, Suseni, Toplița, Petelea, Reghin au oferit, într-o lume grăbită și… globalizată, o lecție despre ceea ce înseamnă identitatea, valoarea autentică, continuitatea și perpetuarea neamului în istorie.
Inițiat, în urmă cu 11 ani, de actualul președinte al Consiliului Județean Mureș, Ciprian Dobre, Festivalul Văii Mureșului a ridicat, an de an, ștacheta, încât recenta ediție, cea de a XI-a (director - Marius Lircă, primarul comunei Răstolița) a izbutit să alunge complet kitsch-ul și improvizația, lăsând loc originalității și autenticității. Fapt recunoscut și apreciat, de altfel, de oficialii care au luat cuvântul la deschiderea manifestării. Pe scena amenajată „La alei" au urcat primarii localităților participante, alături de prefectul județului, președintele și vicepreședinții Consiliului Județean, părintele Teodor Beldean - protopopul ortodox de Reghin, senatori și deputați.
Binecuvântarea a fost rostită de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei: „Celebrați darul vieții, sărbătorind românește. Respectăm rânduielile părinților, care au păstrat unitatea de credință și statornicie". Prefectul de Mureș, dr. Lucian Goga, observa, la rândul său: „Dumneavoastră sunteți cei care faceți legătura între trecut, prin prezent, și către viitor", iar ministrul Apărării Naționale, Mircea Dușa, mureșean de origine, recunoștea că „peste tot este frumos, dar aici mă simt acasă. Ca în Ardeal nu este nicăieri, și nicăieri nu-i ca în acest defileu Toplița-Deda".
„Ospitalitatea noastră, a ardelenilor, este unul dintre lucrurile care ne diferențiază de alte popoare. Multe ni se pot reproșa - că nu suntem suficient de puternici, că suntem schimbători, că nu ducem lucrurile la bun sfârșit. Ceva ne face totuși mai puternici - faptul că avem o ancoră în tradiția românească" - a afirmat președintele Consiliului Județean, abordând importanța manifestării și dintr-o perspectivă mai… pragmatică: evenimentul, apreciază Ciprian Dobre, poate constitui un pilon de cultură în dosarul privind candidatura Târgu-Mureșului, alături de Sovata și Sighișoara, pentru titlul de capitală culturală a Europei, în 2021, fapt ce ar schimba radical destinul județului în ce privește dezvoltarea economică, creșterea veniturilor, locuri de muncă etc.
O vizită la casele alegorice ale comunităților prezente - reprezentând interioare ale gospodăriilor țărănești de odinioară, frumos împodobite cu ștergare, covoare și cusături manuale - a scos în evidență adevărate „comori" ale meșteșugurilor tradiționale: unelte casnice, teascuri de struguri, „sucala" pentru războiul de țesut, vechi cazane de țuică, îmblăciul pentru spicele de grâu, mașina de brodat veche de un secol, alte și alte obiecte de gospodărie peste care tăvălugul civilizației moderne a așternut strat gros de uitare. La cabana „Reghin - orașul viorilor", Dumitrița Soporan, reprezentanta Companiilor Gliga, ne-a arătat, de-a fir a păr, cum „se nasc", din lemnul de rezonanță, viorile ce încântă o lume întreagă. Meșterul Grigore Covrig din Idicel Pădure e mândru de pieptarele din piele, „cu șâre", pe care le coase folosind „culori închise, pentru femei măritate, și mai deschise, pentru fete". A învățat meseria la Rușii Munți și se străduiește să o ducă mai departe, ocupându-se și de restaurarea unor pieptare vechi de peste 60 de ani.
„Interesul tot mai accentuat pentru lucrul executat de mână e o motivație în plus pentru dezvoltarea artei populare și păstrarea specificului tradițional și a caracterului de autenticitate. Astfel de obiecte asigură și păstrează echilibrul dintre util și frumos", ne declara Roxana Man, manager al Muzeului Etnografic „Anton Badea" din Reghin.
„Asemenea manifestări sunt necesare și utile, în primul rând, pentru promovarea tradițiilor și transmiterea lor spre noile generații. Ele reprezintă, totodată, un mod de a socializa. Fiecare sat are povestea lui, specificul lui. Zona e minunată dar, din păcate, nu este exploatată din punct de vedere turistic. De aceea, promovăm împreună ceea ce, de multe ori, uităm", spunea, la rândul său, Maria Precup, primarul municipiului Reghin. Întru „neuitare", desigur, Vasile Gliga, mai-marele peste făuritorii de viori din Reghin, a îmbrăcat costumul popular, ținută nelipsită la manifestările tradiționale la care participă. Solicitat să comenteze semnificațiile și importanța festivalului, a răspuns concis: „Costumul pe care îl port cred că spune mai mult decât aș putea eu să spun".
În fine, se cuvine să notăm bogăția culinară - pâinea coaptă pe foi de varză, „boațele" de mămăligă cu brânză, „găluștele" cu păsat, fructele cărnoase, poposite direct din livadă, dulcețurile ca la mama acasă, vinurile de soi de pe dealurile Uilei, borcanele cu miere străvezie, brânzeturile și afumăturile, castroanele și ulcelele meșterilor populari - totul strălucind în soarele zilei toride a lui Cuptor.
Spectacolele folclorice, concertele susținute de renumiți interpreți din zonă și nu numai, concursurile, prezentările de cărți, focul de tabără și, în final, focul de artificii au închegat, într-un tot unitar, un eveniment care, cu siguranță va rămâne în sufletul și amintirea celor care, într-un fel sau altul, și-au „însăilat" destinul cu „aleanurile și murmurul" Mureșului.
(…). „Curgi, Mureșe, curgi lin, așa cum curgi de milioane de ani, viața valurilor tale e fără sfârșit. Fiii tăi, cei de azi, ca și cei de ieri, ca și cei de mâine te vor adora de-a pururi…"
