Premierul Victor Ponta declara, la un post de televiziune, că revizuirea Constituţiei, regionalizarea şi descentralizarea rămân obiective fundamentale ale PSD şi USD. Ca dovadă, pe tema descentralizării ţării au şi avut loc deja discuţii cu reprezentanţii partidelor politice, inclusiv cu cei ai UDMR.
Dacă, însă, pe agenda USD problemele menţionate constituie o prioritate, pentru UDMR, bunăoară, regionalizarea - ca să vizăm doar acest aspect - s-a înscris demult în sfera preocupărilor „vizionarilor" UDMR. Şi, cum spuneam şi cu alt prilej, din cu totul alte considerente decât cele ale Guvernului Ponta. Dovada. Cu un prilej, la conferinţa „Noi regiuni de dezvoltare pentru România", liderul pe atunci al UDMR, Marko Bela, a evocat în discursul său - „Regiuni în Europa, regiuni în România" - tocmai ceea ce ştiam demult că UDMR contestă - acum o face la alţi parametri noul lider, Kelemen Hunor - ideea statului naţional unitar şi supralicitează rolul comunităţilor etnice (în cazul României, ale celei maghiare) în contextul Europei, pe care Uniunea o concepe, în viitor, ca o Europă a regiunilor (ca în Evul Mediu, n.n.), nu a statelor naţionale. De aici şi „grija" lor, a liderilor UDMR, pentru ca sub masca aşa-zisei rămâneri în urmă, economic, anumite judeţe (cu trimitere la Covasna, Harghita şi, parţial, Mureş) să rămână, administrativ vorbind, sub aceeaşi „cupolă", pentru a nu afecta componenţa etnică. A cui? A maghiarilor, omiţând că, dacă Mureşul, ca judeţ - cu populaţie majoritar românească - s-ar constitui, administrativ, alături de Harghita şi Covasna, ar deveni din majoritari, în judeţ, minoritari, în noua regiune! Ca pe vremea, de tristă amintire, a Regiunii Autonome Maghiare! La întrebarea retorică: „Spre ce Europă ne îndreptăm; cum va arăta ea din punct de vedere al coexistenţei diferitelor popoare"?, Marko Bela eluda, cu bună ştiinţă, rolul statelor naţionale, aducând în discuţie aceleaşi exemple cu care ne-am obişnuit în ultimii 25 de ani - Tirolul de Sud, regiunile autonome din Spania, Belgia etc., pentru a conchide, în răspunsul său, că: „Regula trebuie să fie norma libertăţii regiunilor, principiul subsidiarităţii; că într-o astfel de Europă a intrat România, ca o ţară multicoloră."
În accepţia sa, fiecare stat (deci şi România) trebuie să renunţe la o parte din competenţele sale şi că este foarte important ce competenţe ajung la Bruxelles. În opinia liderilor UDMR, una dintre componentele de bază ale activităţii europarlamentarilor UDMR este tocmai susţinerea, prin toate mijloacele, a noilor regiuni pentru România. E vorba, în accepţia sa, despre descentralizare, văzută ca trecerea competenţelor de la centru spre comunităţile independente, în care să nu fie vorba despre o singură limbă, o singură cultură, ci de o componentă multicoloră.
În demersul său, Marko Bela a citat şi dintr-un document intern al fostului PCR, din care ar rezulta politica dusă de fostul regim pentru schimbarea configuraţiei etnice a populaţiei din Târgu-Mureş, în favoarea românilor, evident. „De aceea - spunea el - trebuie să ne pregătim conceptul nostru despre noile regiuni. De ce? Întrucât actuala împărţire a fost conturată cu un «compas», regiunile tradiţionale fiind disecate de o distribuţie regională aleatorie", a precizat Marko Bela, în concepţia căruia: „A detaşa economicul de tradiţiile culturale este o prostie." El s-a întrebat: ce legătură are Miercurea Ciuc cu Alba Iulia, din punct de vedere economic, dar Vrancea cu Constanţa, ca să facă parte din aceeaşi regiune? Niciuna. „Vizionarul" Marko Bela merge însă mai departe: „Conform conceptului nostru - mult mai bun şi funcţional - regiunile de dezvoltare ar trebui să se transforme în regiuni administrative, conduse chiar de guverne locale", şi-a încheiat el discursul apoteotic.
Sigur, Marko Bela a putut propune (şi spune) orice. Mult mai greu este însă când va trebui să se pună de acord cu ceilalţi actori ai scenei politice. Vorba lui Csutak Istvan, expert în politici regionale: „Reorganizarea regiunilor este o problemă internă care priveşte doar cetăţenii României, sistemul administrativ românesc." Ceea ce denotă că şi unii maghiari, precum Csutak, judecă lucrurile la rece, au capul pe umeri, nu în altă parte…
Cât despre Constituţie, actualul preşedinte al UDMR, Kelemen Hunor, susţine necesitatea amendării Legii fundamentale: „Să dăm un răspuns ce fel de republică vrem: parlamentară, semiprezidenţială sau prezidenţială", după care a insistat pe ceea ce „doare" UDMR: „Trebuie luate decizii privind reforma administrativ-teritorială, UDMR susţinând că regiunile care ar urma să fie înfiinţate nu trebuie să afecteze actualele judeţe. Vom insista ca regiunile istorice să facă parte din aceeaşi regiune de dezvoltare", a mai spus Hunor, adăugând: „O doleanţă a UDMR este recunoaşterea limbii maghiare în Legea fundamentală."
De altfel, solicitările UDMR, făcute azi, prin Kelemen Hunor, sunt - faţă de cele de ieri, ale lui Marko Bela - un fel de „Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie!". Nici nu se putea altfel, câtă vreme Hunor este urmaşul lui Bela, sau cum spunea Tõkés László: „Când îl priveşti pe Kelemen Hunor, îl vezi pe Marko Bela."
Aşadar, nimic nou sub… soare!
