Ne emoţionează pe toţi şi pe bună dreptate drama imigranţilor din diverse ţări africane, Siria în primul rând, care doresc să ajungă cu toţii cât mai repede în Germania. Văzându-i doar cu hainele de pe ei, mulţi cu soţii, copii, bunici, ne-am îngrozit şi primul nostru gând a fost să îi ajute Bunul Dumnezeu să îşi rezolve situaţia şi mai ales să ne ferească cerul ca nu cumva să ajungem şi noi în situaţia lor. Nu analizăm aici cauzele acestei crize umanitare, ci doar consecinţele care ne pot afecta şi pe noi.
În primul rând, acest prim val de emigranţi, dacă aţi observat, are în componenţa lui un număr mare de intelectuali, mulţi vorbitori de limba engleză, cu profesii bine cotate, medici, profesori, afacerişti, într-un cuvânt oameni cu bani care au fugit primii din calea urgiei, pentru că, având posibilităţi financiare mai mari ca ale altora, şi-au permis să ajungă mai repede în Europa.
În al doilea rând, ajungând pe pământ european, mare parte din ei şi-au vândut tot ce au avut mai de preţ, bijuterii în primul rând, în Grecia, dar mai ales în Italia, pe preţuri de nimic ,,îmbogăţindu-i'' nesperat pe localnicii pe unde au trecut. Cu banii obţinuţi au plătit mai apoi călăuze şi traficanţi care să-i ducă mai repede în ţările unde doreau să ajungă.
În al treilea rând, Germania, Franţa, Anglia etc., le vor oferi acestor imigranţi locuri de muncă prost plătite, care vor ,,subţia'' cu siguranţă oferta locurilor de muncă pentru europeni, inclusiv pentru români, dar care vor umple un gol de forţă de muncă în aceste ţări. Când ele îşi vor face plinul, luând ,,spuma'' de materie cenuşie din rândul acestora, cei care vor rămâne, adică grosul celor care vor veni de acum înainte, vor fi împărţiţi celorlalte ţări europene, mai puţin dorite de imigranţi, asta în baza unor cote prestabilite deja, care cu siguranţă că vor fi corectate de mai multe ori prin mărirea cifrei. România nu se poate eschiva de la această obligaţie, mai ales acum când dorim să intrăm în spaţiul Schenghen. Ea va absorbi astfel, în mare parte, mână de lucru care va avea prea puţină importanţă pentru economia românească, creându-şi în schimb mai multe probleme decât beneficii privind cazarea, locuri de muncă, şcolarizare, sănătate etc., cu aceşti oameni nenorociţi, prea crud loviţi de soartă.
Aşadar, concluzionând putem spune că America, iniţiatoarea ,,primăverii arabe'' şi-a făcut şi de această dată numărul, adică destabilizarea zonei, război, ca întotdeauna pe pământ străin (a se vedea cel mai aproape de noi cazul Iugoslaviei), provocarea unei situaţii conflictuale în ,,adâncimea'' teritoriului ei, care să-i permită menţinerea la cote cât mai înalte a unei economii de război mare aducătoare de profit, umplerea ,,buzunarelor'' proprii în urma unor despăgubiri de război din ţările în care au implementat democraţia - vai de capul ei, cucerirea unor noi zone de influenţă şi mai ales acum, eliminarea concurenţei, noi probleme făcute Europei, căreia şi aşa nu-i mergea prea bine.
Germania, Anglia, Franţa vor beneficia de un nou val nesperat de forţă de muncă calificată, forţă de muncă ce va accepta, în situaţia disperată în care se află, un loc de muncă salvator dar prost plătit. În acest sens se va umple repede şi bineînţeles avantajos, golul din economiile lor. Ce va rămâne, gozul, fie-mi iertată expresia, va fi dat altora, obligaţi să-l primească prin convenţii bine gândite, (minte nemţească), semnate şi parafate deja.
Judecând omeneşte trebuie să-i primim şi noi pe aceşti imigranţi, dar vedeţi dumneavoastră, alţii, mereu aceeaşi, scot bani, vorba românului, şi din piatră seacă, iar noi, ca întotdeauna, ne vom alege iarăşi şi iarăşi doar cu paguba. Nu avem locuri de muncă pentru românii noştri, dar trebuie să-i primim şi să le oferim condiţii de supravieţuire onorabile altora. Numai asta ne mai lipsea acum, vorba lui Bulă, că în rest avem de toate. Fiţi siguri că nu vom avea timp să ne plictisim, dar nici să gândim cum şi ce să facem pentru îmbunătăţirea stării naţiei.
Bine că se gândesc alţii ce şi cum să facă în această îmbătrânită Europă, care pare că îşi trăieşte ultimele sale zile dezunită, plină de scepticism, fără reacţie, şi construită parcă să le meargă bine doar unora, cei care au avut mereu noroc de ,,partea leului''.
