Ştiinţă şi... Religie

„Toţi cei care au ascultat cu bună-cuviinţă dumnezeiasca LITURGHIE părăsesc biserica mai blânzi, mai milostivi în relaţiile cu oamenii, mai prietenoşi, mai chibzuiţi în ceea ce fac. De aceea, tot cel ce doreşte să meargă înainte şi să se facă mai bun, trebuie să fie de faţă cât mai des la SFÂNTA LITURGHIE, să o asculte cu luare aminte; ea îl edificăşi îl formează pe om, fără să-şi dea seama, puţin câte puţin. Şi dacă societatea actuală încă nu s-a dezagregat cu totul, dacă oamenii nu s-au lăsat pătrunşi de totalăşi neîmpăcatăură, cauza tainică este că dumnezeiasca LITURGHIE îi aduce aminte omului de cereasca, sfânta dragoste pe care se cuvine să o nutrească faţă de aproapele său. De aceea, cel ce doreşte să se întărească în dragoste, trebuie să fie de faţă cât mai des, cu cutremur, cu credinţăşi cu evlavie, la sfântul ospăţ al dragostei creştine". (Gogol, un etern tânjitor după Dumnezeu, 2012, pag. 18).

***

„Omul poate lupta cu cei mai crunţi duşmani, dar ferească-l Dumnezeu de această teribilă luptă cu prietenii. În această luptă se vlăguieşte tot ce ai în tine..."

***

„Sunt învinuit că am discutat cu DUMNEZEU... Ce să fac dacă-mi vine să vorbesc cu DUMNEZEU?... Ce să fac dacă vine un timp când fără să vrei, vorbeşti cu DUMNEZEU?... Nu, cei care o fac pe deştepţii, n-or să mă facă să mă simt jenat de faptul că nu sunt demn, că nu e treaba mea, şi că nu am dreptul de a scrie o Istorie a criticii ruse; oricine din noi până la ultimul are acest drept".(Corespondenţă cu Puşkin).

Nicolai Vasilievici Gogol (1809-1852), prozatorşi dramaturg rus născut în Ucraina. S-a afirmat ca un scriitor care urmăreşte să redea adevărul vieţii, smulgând fără cruţare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menţionat, drept calitate principală a creaţiei lui Gogol „fidelitatea sa extraordinară faţă de realitate". Eusebiu Camilar spunea că Gogol în poezia sa adâncăşi puternică descoperea moravurile clasei de mijloc ruseşti.

Împărţit între pasiunea pentru Dumnezeu şi cea pentru neamul său, Gogol îşi va trasforma propria existenţă într-un poem al căutării nestăvilite de Dumnezeu, manifestată uneori prin nelinişti chinuitoare, iar alteori prin practici sihăstreşti, cu posturi lungi, şi nopţi petrecute în veghe şi rugăciune. Influenţa lui Gogol asupra literaturii ruse a fost imensă. Pe drumul arătat de el, s-au avântat nu numai toate tinerele talente, ci şi unii scriitori care se bucurau deja de un renume. Printre operele de seamă amintim: „Suflete moarte", „Mantaua", „Revizorul", „Arabescuri" ş.a.

A fost înmormânat la 25 februarie 1852 în locul unde a lăsat cu limbă de moarte - Mănăstirea Sfântului Daniil din Moscova.

„1001 CUGETĂRI"

Lasă un comentariu