Credinţa, o haină de fiecare zi

Nobel, celebrul inventator al dinamitei, căuta un om serios, de caracter, fără patima banului. Îi fu recomandat un inginer tânăr, care se afla în mari dificultăţi materiale.

– Să vină mâine la dejun, zise Nobel.

Inginerul a fost punctual. S-au aşezat la masă, iar Nobel începu o discuţie în care declara război credinţei. Inginerul îngălbeni; el era credincios şi se simţea jignit în convingerile sale. Nobel îi observă tulburarea şi-şi dublă atacul. Inginerul simţea că se sufocă: îşi spuse părerea, îl contrazise pe adversar, îl combătu, răspunse, se apăra.

Îşi vedea năruite speranţele. Convorbirea lui lua o turnură dramatică.

De ce îl chemase? Să-şi bată joc de el?

La un moment dat, Nobel începu să râdă în hohote, întinzând adversarului său, prieteneşte mâna.

- Îmi place, zise. Ai venit să-mi ceri un serviciu şi, în loc să mă măguleşti, îmi ţii piept. Foarte bine. Credinţa dumitale a fost mai mare decât interesul. Te angajez!

(Din volumul „DUMNEZEU AUDE TĂCERILE NOASTRE”, apărut la Editura „Vatra Veche” din Târgu-Mureş)

Lasă un comentariu