Existenţa unor diferenţieri în limba română comună se motivează prin faptul că elementul autohton a influenţat procesul de romanizare. La nord de Dunăre, dialectul daco-român avea particularităţi lingvistice (mai ales cele referitoare la vocabular). Mai trebuie să amintim că unele legiuni romane retrase la sud de Dunăre motivează existenţa populaţiei latinofone, care a influenţat dialectele istroromân şi meglenoromân. Dar a existat o comunitate etno-lingvistică, o limbă comună cu cele patru ramuri (dialecte), din timpurile daco-moesice. (Moesia era numele ţinutului de la sud de Dunăre). Diferenţele între dialecte sunt motivate şi de teritoriul întins pe care s-a format acest idiom, la nord având ca limită Poroliussum (Moigrad, jud. Sălaj), iar la sud, creasta Munţilor Balcani (Haemus).
Linia Jirecek (după numele istoricului ceh, Constantin Jirecek (1854-1917) desparte în Peninsula Balcanică cele două zone: teritorii şi limbi aflate sub influenţă latină şi cele aflate sub influenţă greacă (perioada de referinţă fiind secolul al VI-lea, înainte de migrarea slavilor).
Iorgu Iordan şi Maria Manoliu în Introducere în lingvistica romanică consideră că perioada de formare a limbilor romanice este până în secolul al VIII-lea (includem între limbile romanice şi limba română comună).
Începând cu secolul al IX-lea şi mai ales în secolul al X-lea, prin migrarea aromânilor, apoi a meglenoromânilor şi a istroromânilor în Peninsula Balcanică, la nord de Dunăre rămâne cea mai puternică şi unitară ramură dialectală (dintre cele amintite) şi anume cea dacoromână.
Istoricii şi lingvisticii cercetează fenomenul dezmembrării limbii române comune în interdependenţă cu aspectele economice şi sociale.
Principala ocupaţie a populaţiei retrase în Peninsula Balcanică era păstoritul. Transhumanţa caracteriza această îndeletnicire.
Redăm un text istroromân despre oieri, preluat din Dialectologia română (autor Matilda Caragiu Marioteanu, Ştefan Giosu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Romulus Todoran). În fragmentul reprodus, vom evita transcrierea fonetică şi vom realiza şi o selecţie, pentru ca textul să fie mai uşor lecturat şi înţeles. Folosind parantezele, vom explica unele sensuri ale cuvintelor.
„Oile-s scupa do septembra, do Male Sveţite (până la Sfânta Maria Mică) Şi atunce se oile raspartes (se separă)…E şi atunce ovcari (oieri)… Zeru pac a vlavu gospodari şi acasă ducu de ba mayari".
Folosind explicaţiile din lucrarea citată şi indicele de cuvinte din Istoria limbii române (coordonator Al. Rosetti), vom încerca o traducere a textului din dialectul istroromân: „Oile sunt împreună până în luna septembrie, până la Sfânta Maria Mică. Atunci oile se separă (se despart, sunt duse la iernat… ca în „Baltagul" de Mihail Sadoveanu).
Se păstrează câţiva oieri (care mai mulg oile). Zerul îl duc acasă la gospodari şi-l folosesc ca hrană la animale.
Textul a fost cules de Emil Pekovici din localitatea croată Jelan, de la Iurina Rotutic, în urmă cu cincizeci de ani.
