Pentru că vacanța s-a terminat, iar studenții au început cursurile, am să vă vorbesc despre un tânăr talentat cu care orașul nostru trebuie să se mândrească. Numele lui este Ionuț Ciulei, un tânăr percuționist, născut într-o zi frumoasă de luni -15 mai, 1995 după cum spunea chiar el, în Huși (Vaslui), unde stă până la vârsta de 3 ani, după care se mută la Ditrău (Harghita), unde în tot satul mai erau 3 familii de români. Face grădinița și școala primară în Ditrău.
Dragostea față de muzică o are din copilărie, de la vârsta de 5 ani, când primește cadou de la tatăl său un acordeon mic de care este foarte entuziasmat. Prima melodie pe care învață să o cânte de la tatăl său la acordeon este Melc Melc Codobelc.
Talentul îl moștenește din familie de la tatăl său care cânta la vioară, chitară, mici porțiuni de claviatură, dar și de la bunicul din partea mamei care cânta la acordeon.
Începând din clasa I a fost îndrumat în lumea muzicii de învățătorul său, alături de ceilalți 3 elevi cu care era coleg la secția română, cu care și-a făcut trupă încă din clasa I; „4 Stars" se numeau. Primul contact cu scena îl are la sfârșitul clasei I, cântând la încheierea anului școlar pe scena Casei de Cultură din Ditrău. Timp de patru ani consecutivi participă la concursul „Talente pentru mileniul trei" de la Voșlobeni, unde câștigă premiile, III, II, I și special (în primii doi ani a cântat la acordeon, iar apoi la sintetizator).
Urmează școala generală la Gheorgheni, făcând naveta zilnic. Datorită faptului că îi place să experimenteze, a învățat să cânte și la chitară. În clasa a VII-a pune pentru prima dată mâna pe tobe acasă la un coleg de clasă.
La sfârșitul clasei a VIII-a este sfătuit de către fostul învățător să se înscrie la Liceul de Artă din Târgu-Mureș și să continue să facă muzică. S-a înscris în ultima zi, a mers la examen fără să se fi pregătit și a intrat la canto, deși nu îi plăcea să cânte vocal. La sfârșit de clasa a IX-a, tot acasă la un coleg, merge să cânte la tobe. Își face trupă cu Tudor Gliga la chitară și voce și cu Bobo Sabău la bas. Trupa se numea „Line limit". Au început concertele din luna august; cu succes, iar concertele continuă să vină. În clasa a X-a cântă la Balul bobocilor de la Liceul „Unirea", apoi la Zilele orașului Târgu-Mureș, în deschidere la Bosquito. Pentru că îi place mult să cânte la tobe, în clasa a X-a merge la pregătiri, iar din clasa a XI-a se transferă la percuție. Părinții se mută în Târgu-Mureș când el este în clasa a X-a.
Își ia Bacalaureatul cu 9,18 și este admis la Conservatorul „Santa Cecilia" din Roma, la percuție, unde primește bursă.
A ales să plece din țară din cauza faptului că a fost la pregătiri la București și la Cluj, dar profesorii l-au dezamăgit.
În Roma profesorii sunt oameni foarte deschiși (marea majoritate) și au un stil de a preda interesant, deoarece cursurile nu i-au părut niciodată monotone, ci dimpotrivă, captivante. Deși atmosfera la cursuri este deseori vie și plină de amuzament, profesorii nu uită niciodată să-și facă meseria ca la carte, iar asta se observă în sesiune unde nu poți trece examenele prea ușor dacă nu ți-ai făcut și tu, la rândul tău datoria de student, spune Ionuț.
Primul an de studenție la Roma a fost mai greu deoarece nu știa bine limba italiană.
Fiind un tânăr artist, el ascultă multe stiluri de muzică și încearcă să aprecieze fiecare gen. Din clasa a IV-a a început să asculte Queen, Metallica, Pink Floyd, Dream Theater, RHCP.
Unul din stilurile preferate este progressive rock.
Topul celor trei melodii preferate este: 1. In My Defence - Freddie Mercury, 2. Dogs - Pink Floyd, 3. Lines In The Sand - Dream Theater.
Cartea preferată: „Sistemul maestrului" - Charles F. Haanel.
Este un talent tânăr, comunicativ și cu o gândire foarte deschisă care, după ce termină Conservatorul, sperăm să revină în Târgu-Mureș.
