Întrebat ce are de gând să facă după ce iese la pensie, dl Băsescu ne-a tot amețit de cap cu diverse povești despre cum o să-și petreacă dânsul timpul în mod plăcut și mai mult sau mai puțin util. Nu că ne-ar fi interesat prea tare, dar televiziunilor li se pusese pata pe subiect, așa că, în cadrul ieșirilor pe ecran, la 18.30 „trecute fix", dl președinte ne prezenta noi și noi „viziuni" asupra vieții de pensionar și a modalităților în care poate fi ea trăită din plin.
Una dintre perspective ar fi fost întoarcerea la prima dragoste, adică la mare, la soare, la vapoare. Fiindcă, a ținut să precizeze, dacă dânsul ar fost la cârma Titanicului, ar fi știut să-l cârmească în mod corespunzător și, cu siguranță, acesta nu s-ar fi „scufundaseu", ci ar fi brăzdat, și în ziua de azi, nesfârșitele întinderi albastre ale oceanului planetar. Plus că, în calitate de căpitan de vas, i-ar fi amendat pe Leonardo di Caprio și pe prietena lui dacă i-ar fi prins că scuipă de pe punte direct în valuri, ce urât, ce lipsă de educație…
O altă posibilitate de… petrecere a pensiei era să se dedice creșterii și educației nepoților, îndeletnicire de care, pesemne s-a plictisit repede, ceea ce nici nu-i de mirare: bunic, bunic, dar te mai saturi de huța-huța, și cum face calul, și câte picioare are melcul, ia pampersul, dă biberonul, scoate-l în parc, bagă-l în țarc etc.
După o vreme, dl Băsescu ne-a informat că mai bine se apucă să cultive pământul - „spic cu spic, patriei snop". După aceea, date fiind și problemele de la Nana, a zis că nu se mai face latifundiar, ci se apucă să scrie o carte. N-a trecut mult timp și a lăsat-o baltă sau a amânat-o pentru o dată ce ne va fi comunicată ulterior.
Slavă Domnului, de câteva zile, de când s-a înscris în fostul partid(uleț) al dnei Udrea, dl Traian pare că și-a găsit rostul în viață: dânsul s-a apucat să vorbească la telefon cu poporul! Într-un interval de 24 de ore, a povestit cu peste 1000 de poporeni, timp în care telefonul suna mereu, apelurile rămâneau nepreluate, ecranul se umplea de mesaje, era un haloimăs nemaipomenit: dl Traian, cu o mână vorbea la telefon, și cu cealaltă răspundea la mesaje. A fost nevoit chiar să-și întrerupă discursul în timpul ședinței de partid, ca să răspundă la telefon, să nu-l creadă poporul neserios. „Îmi pare rău, oamenii ăștia cred că nu vreau să le răspund", a zis dânsul, ducând telefonul la urechi. „Cei cu care vorbesc sunt impresionați că nu sunt păcăliți și că stai să vorbești cu ei atât cât timpul îți permite", a adăugat apoi, mai preluând un apel. Bine, vorbăria s-a dovedit foarte utilă, deoarece a aflat, telefonic, lucruri pe care nici nu și le-ar fi putut imagina: de exemplu, o doamnă fostă bibliotecară i-a reproșat că tăierile de salarii cu 25% au făcut ca pensia să-i fie mai mică. Dl Băsescu a fost mai impresionat decât la faza cu „dragă Stolo".
Tot de când nu mai e președinte, ci telefonist, în legătură directă cu poporul, dl Băsescu „are impresia" că țara nu mai e condusă de politicieni, ci de procurori și de judecători, că „serviciile" își cam fac de cap, că drepturile omului sunt grav încălcate, că instituțiile statului nu-și prea fac datoria, că justiția e cam strâmbă, că statul de drept stă cam într-o rână, că prea se face paradă cu mascați și cu cătușe, că se cam exagerează cu anticorupția, că e cam frig prin penitenciare.
Însă, tocmai când vorbea mai abitir cu masele populare, telefonul s-a blocat, ecranul s-a albit, ce ghinion, fiindcă dl Traian ar fi fost în stare să-l sune taman pe dl Junker, la Bruxelles, precizând în acest sens că, în locul dlui Iohannis, „eu eram cu telefonul călare pe el" (pe dl Junker). Doamne ferește!
Așa că, deocamdată, mai bine că s-a stricat telefonul: mai respiră și poporul, mai respiră și dl Băsescu, dacă nu cumva se va apuca să-și dea singur telefon, mirându-se că nu-i răspunde nimeni.
…Vorba epigramistului: „Am înnoptat la un pahar/Și grija mă apasă / Dau telefon, dar e-n zadar./ Probabil nu-s acasă."
