Întrebări… naive: Poate fi „legal" un lucru „imoral"?

Doar Justiţia (pe baza unor argumente concrete) ne-ar putea răspunde cu „da" sau „nu". Mai ales când e vorba de un personaj, precum Traian Băsescu, fostul preşedinte al României! În jurul căruia - în paranteză fie spus - când s-a înscris în Partidul Mişcarea Populară s-a regizat (organizat) un spectacol mediatic deosebit.

Dovedindu-şi abilităţile în materie de manipulare a presei, după momentul de la PMP, Traian Băsescu a obligat media să facă publicitate gratuită momentului prin dezvăluirea numărului său de telefon, la care cetăţenii au fost invitaţi să sune. Dar ce să mai credem despre un om care, în 2014, ne-a pisat la cap cu făgăduiala că va ieşi din politică după ce nu va mai fi preşedinte al României, spunându-ne că, după cei a fost preşedinte nu mai poţi fi nimic altceva pe scena politică? Şi, iată, că poţi fi… Inclusiv să spui una (cum fac numeroşi politicieni) şi apoi să faci cu totul altceva.

Dar, apropo de această remarcă şi de Traian Băsescu… Când a aflat că s-a redeschis dosarul privind vila din strada Mihăileanu - vilă pe care, fostul primar general al Capitalei, Băsescu i-a atribuit-o (la preţ subevaluat), fără a avea, legal, dreptul - cetăţeanului Traian Băsescu, acesta a răspuns: „ E legal", dar poate a fost (doar) „imoral". Sigur, e greu să mai convingă cineva Traian Băsescu că el nu a încălcat legea, să ne convingă că, în cazul domniei sale, vorbele nu au fost fapte. Îl contrazic numeroase antecedente.

… Atunci când s-a pus problema trimiterii în mizerie şi boală a atâtor oameni, vorbele s-au identificat cu faptele respective. Deoarece, atunci când Boc - obedientul fost premier - a aflat de la Traian Băsescu, la televizor, că are de tăiat 25% din salarii şi 15% din pensii, „cuvintele" sale nu au fost decât un „ordin indiscutabil". Apoi a fost „legal" sau doar un lucru „imoral" atunci când Traian Băsescu a schimbat, în mare viteză Legea referendumului, care contravenea Constituţiei, dar, la vremea respectivă, îi făcea inoperantă suspendarea?

Cât despre abilităţile sale în materie de manipulare a presei - de care aminteam la început - ar fi multe de spus… Când era „la butoane" (pe cai mari), pe Băsescu, nici mitingurile şi protestele, nici Opoziţia şi nici moţiunile de cenzură nu-l deranjau demult, precum (în primul rând) o categorie socio-profesională care veghează la bunul mers al democraţiei (ori la derapajele existente). Din 2006 şi până la ieşirea „din scenă", lupta lui Băsescu împotriva presei s-a desfăşurat încontinuu. De la simple epitete jignitoare adresate punctual sau colectiv trusturilor de presă s-a ajuns chiar la măsuri economice concrete, cu efecte (chiar) asupra supravieţuirii financiare a jurnaliştilor.

Dar, iată, câteva puncte de reper. După martie 2006, când la Cluj, Băsescu a avut un schimb dur de replici cu mai mulţi jurnalişti din presa locală, în iunie 2007 a urmat un alt episod. Atunci, chiar de Ziua Copilului, Băsescu - preşedintele (de atunci) a fost întrebat de o ziaristă ce şi-a dorit când era mic? Răspunsul: „şi-a dorit să nu fie ziarişti care să-i pună întrebări". În octombrie 2007 - conform agenţiilor de presă i-a spus unui ziarist (pe atunci, de la cotidianul „Curentul") că este „găozar". „Câte un găozar d'ăsta crede că ne poate întinde capcane în modul ăsta", spunea Băsescu, citat de Mediafax - la finalul unor declaraţii de presă de la sediul SRI.

În acelaşi an, 2007, în ziua referendumului privind demiterea preşedintelui, într-un hypermarket din Capitală, a întrebat o ziaristă de la Antena 3: „Măi, păsărică, n-ai şi tu treabă azi"? Lucrurile au luat o altă turnură după ce preşedintele i-a smuls telefonul jurnalistei şi a urcat în maşină, unde - în discuţia cu soţia sa, Maria Băsescu - a numit-o pe ziaristă „ţigancă împuţită", fiind acuzat în instanţă de discriminare.

Mai târziu, în 2009, în timpul campaniei pentru alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu s-a declarat îngrijorat de deciziile privind structura guvernului, programul de guvernare şi privatizările sunt decise la „sediile firmelor mogulilor". „Îi văd pe mogulii ăştia ca pe nişte rechini care se învârt în jurul datei de 6 decembrie. Acolo li se pare lor că este prada. Am să le dau o veste foarte proastă: eu voi continua să apăr, de lăcomia lor, interesele românilor…", spunea Băsescu, citat de J. Naţional.

Dar, neîndoios, au fost şi alte episoade din care rezultă denigrarea presei. Însă, cu siguranţă, includerea presei la capitolul vulnerabilităţii în Strategia de Apărare a ţării a fost una din cele mai grave lovituri aplicate libertăţii de exprimare, arătând că presa reprezintă o vulnerabilitatea a statului român. Asta-i, deci, „moralul" Băsescu. Acum, în 2015? Se manifestă în spaţiul mediatic ca un fost preşedinte. Şi cum preşedintele în exerciţiu (cam) lipseşte de la întâlnire cu Poporul, cel care-i ţine locul e Traian Băsescu. Şi asta pentru că a găsit scena goală (cu Iohannis lipsă!) pe care să se manifeste.

Ba, mai mult, mulţi vorbesc de revenirea lui Băsescu în politică. Pentru că - spunea sociologul Vasile Dâncu - este un politician cu mare abilitate de a folosi chiar şi spaţiile mici din politică. Acum primeşte cadou un teren de joacă pe care îl cunoaşte perfect şi pe care s-a consacrat: Capitala!

Lasă un comentariu