Actrița târgumureșeană Erika Claudia Domokos, o prezență foarte vizibilă pe scena Teatrului Național din Târgu-Mureș - în cele două premiere ale actualei stagiuni!

Claudia Erika Domokos a revenit cu o altfel de prezență în această stagiune pe scena Teatrului Național, în cele două premiere de la secția română, un rol pentru care chiar era nevoie de o …„vampă"- Titania din Visul unei nopți de vară… (în varianta ei, ducându-ne cu gândul la voluptuoasa Anita Eckberg din La dolce vita, dar și cu accente de comedie, domeniu care i se potrivește cel mai bine, de fapt, ca și musicalul, din studenție, amintindu-și mereu că am scris primul articol despre ea când era doar în anul doi) și frumoasa din scena cu umbrelele  în Anotipurile de Vivaldi. De nerecunoscut practic, cu 25 de kilograme în minus după cum mărturisește, în mare parte, datorită mersului cu bicicleta, așa cum am mai scris, dar și foarte multor rețineri… culinare, pe care le aplică și în cazul fiicei Diandra, de 17 ani, deși mamei i se spune că acum nu arată mai mult de… 35 de ani, având, evident, mai mulți… face mult sport și își întreține casa fără ajutoare, gătește dintotdeauna, „nu am menajeră și bucătărească pentru copilul meu, ca alte colege", după ce o perioadă a fost dezamăgită că a „stat pe tușă", jucând roluri care nu au avantajat-o deloc, acum este bine pusă în valoare, motiv pentru care „chiar nu am nimic de reproșat, cel puțin directorului general" al teatrului, în perspectiva viitoare, dacă ar fi vorba de vreo posibilă schimbare, dorindu-și pe cineva din afara orașului, fără nici o legătură cu teatrul târgumureșean „care să nu cunoască problemele de aici, să nu aibă preferințe pentru o anumită persoană sau gașcă în funcție de care să se facă distribuțiile spectacolelor", nu ar vrea pe absolut nici un coleg al ei din numele vehiculate că ar putea deveni în viitor director, „deocamdată  nu-mi doresc nici o schimbare, dar dacă e nevoie, trebuie să vină cineva din afară, care să nu aibă legătură nici cu trecutul teatrului, un director independent, poate chiar de la București, eventual nu actor, nu regizor, nu om de teatru, ci un bun manager, poate economist, fiindcă asta contează cel mai mult, să administreze bine banii, de la decoruri, la costume, fără orgolii, fără preferințe pentru anumite actrițe în detrimentul altora, să nu mai funcționeze pilele și să se dea obligatoriu castinguri, să primeze valoarea nu alte criterii". Deocamdată motive de bine să se scrie despre Teatrul Național din Tărgu-Mureș sunt. Actrițe frumoase și talentate avem, Erika e una cu care secția română se poate mândri, în genul superbei Eniko Szilagy, dezamăgită ca ea, că Erika nu a jucat Mona din Steaua fără nume, după spusele ei, cu actrița de la Paris chiar este prietenă și corespondează, după cum povestește într-un interviu, acasă la ea, într-un apartament simplu, dar frumos, primitor, altul decât cel recent, ca și rolurile ei, „fiindcă întotdeauna schimbările sunt de bun augur". Acum se pregătește să dea casting și la secția maghiară și pentru film în București. În afară de turneele cu teatrul, nu și-a permis nici ea anul acesta… decât o vacanță de o săptămână la Costinești, cu fiica. Stațiunea aceasta rămâne favorita celor care iubesc teatrul și filmul și trăiesc pentru totdeauna cu nostalgia festivalurilor de odinioară. Pentru că eu am avut această bucurie, recent, cu Tiff-ul și Alternative-le, chiar la noi în oraș, nu am decât motive de laudă, și pentru cei care le conduc. Ce o fi mai departe, vom vedea - deocamdată să ne concentrăm spre ceea ce avem frumos și valoros! 

Lasă un comentariu