Într-o vreme în care România se află în căutarea „Omului anului 2015", într-un timp al învolburărilor de peste Prut, în care, la Chişinău, sub presiunea rusească a Kremlinului, a comuniştilor şi a socialiştilor din Parlament, care au supt ţâţă de la Moscova, Republica Moldova se află în pragul unor noi alegeri anticipate, a unor penibile manipulări, în contextul în care Rusia pune laba, tot mai mult, pe Marea Neagră, la Bucureşti se discută, din nou, despre impozitele, mărite, pe clădiri în acest an, noi poveri pe români, dar şi despre mafia doctoratelor mafiote. Sub ameninţările unui posibil conflict între Arabia Saudită şi Iran, românului aproape i-au scăpat, sub „generalul-ger" al zilelor trecute, acel prejudiciu, acel mare jaf de la ANRP, de 700 de milioane de euro, dar şi „soarta" unor „amărâţi puşcăriaşi" (reţineţi ghilimelele), vipuri ajunse la închisoare, ale căror pedepse au fost scurtate, aproape la jumătate, în unele cazuri, după ce au furat ca-n codru! Cică, descoperindu-şi „vocaţia" de „scriitori" (poate de vagoane!), un Dan Voiculescu, un Ion Niculae, un Dinel Staicu, un George Copos, un Gigi Becali, un Dan Diaconescu, un Cătălin Voicu, mulţi alţii, care, la viaţa lor poate nu au citit o carte, ajunşi dincolo de porţile închisorii, la Mitica, au scris, unii chiar 5-7-10 cărţi „de ştiinţă", într-o improvizată „fabrică de maculatură", şi au fost scăpaţi de pârnaia binemeritată. Doamne, unde s-a ajuns! Ce stupid! Ce palmă dată acestui popor român! Încât, un mucalit, un român din această ţară tristă, dar plină de umor, ajungea, printr-o forţată, ciudată asociere, la concluzia: „Oare ce sunt, pe lângă „pârâţii" ăştia, marii scriitori ai lumii, laureaţi Nobel unii, un Mario Vargas Llosa, Orhan Pamuk, Umberto Eco?".
