„Sunt nume care nu se mai pronunţă, opere care nu se mai citesc, lucrări muzicale care nu se mai cântă. Existăun fel de indiferenţă faţă de trecut. Lumea a început să uite să vorbească, pentru că nu mai citeşte (…) Acum apar nume noi. Se fac tot felul de ciudăţenii în numele postmodernismului. Am încercat să aflu ce este postmodernismul. I-am întrebat pe ei. N-au fost în stare să-mi răspundă. Este o artă de cioburi - totul este fărâmiţat - mi s-a spus. Dar Spiritul are o facultate: aceea de integrare, de a face din fragmente o totalitate. Asta au făcut clasicii. Azi am senzaţia că trăim procesul invers - ne diseminăm, ne risipim… Eu nu înţeleg un lucru: când este atâta frumuseţe întreagă pe lume, cum pot să mă duc să mă uit la fărâmituri, când eu am bucuria integrală a frumuseţii? Şi, dacă fărâmiţăm frumuseţea, cum vom mai putea face drumul invers?. Credeţi că de la manele ne vom mai putea întoarce la J.S. Bach? (…) De la Freud încoace s-a produs o mutaţie: s-a pus sexul în locul capului. Asta este tristeţea cea mare. Vedeţi, la noi, la români, exista o cuviinţă. Anumite cuvinte nu se pronunţau - nu erau nişte tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum cuviinţă, cuvântul acesta, a dispărut din dicţionar" (academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga).
„Corectitudinea politică" este un nou tip de educaţie, iniţiat de mişcarea marxismului cultural, cu „mare trecere" în special în universităţile americane. Susţinătorii săi occidentali îşi propun, sub „argumentul" că … majorităţile sunt rele şi minorităţile sunt bune (feministe, negri, ţigani, secte etc), să „elibereze" omenirea de sub trecutul „vinovat" şi să instaureze în loc o nouă ordine mondială. Pentru aceasta, susţin ei, este nevoie ca în lume să se declanşeze o „revoluţie neo-marxistă", ai cărei lideri vor dicta noi reguli de moralitate publică. Neo-marxismul acesta, prin care se vizează deci schimbarea mentalităţilor şi comportamentelor, va fi însă mai terifiant - în sensul terorii - decât vechiul marxism, responsabil de ruinarea nu numai a Rusiei, căci acela nu a promovat perversiunea sexualăşi nu a încercat să impună modelul matriarhal. Ca urmare, se va produce peste tot o răsturnare a normalităţii, o inversare a valorilor şi o nouă redefinire a realităţii prin manipularea limbajului. Astfel, sub pretextul că se înlătură „discriminarea", se va produce o discriminare şi mai mare prin faptul că, într-o lume în care cei normali vor fi consideraţi anormali, păcatele vor fi considerate ca virtuţi. Pentru aceasta, cum spunea şi profesorul universitar Ilie Bădescu, ne vom confrunta cu un „limbaj întors pe dos". Mai exact, vom fi supuşi unui proces de reeducare planificată știinţific şi de nivelare culturală forţată! Schimbarea aparentă a realităţii va fi aşadar posibilă cu ajutorul unui limbaj nou, obligatoriu, iar nimeni nu va mai putea gândi, vorbi şi acţiona decât în limitele trasate de „corectitudinea politică"! Nu contează pentru ei că libertatea va fi anulatăşi spiritul critic va fi interzis prin lege. Ceea ce contează este ca oamenii să li se supună, chiar dacă asta presupune lepădarea de Hristos, conformându-se sensurilor sucite ale noilor cuvinte introduse în limbajul comun.
De exemplu, ca să poată lovi în conceptul juridic de familie, în condiţiile în care homosexualitatea va deveni o opţiune sexualăşi nu va mai fi văzută ca o perversiune (cu pedepse pentru cei care o vor demasca), se vor înlocui cuvintele soţ / soţie cu cele de partener /parteneră! Tot în acest sens, se vor interzice şi alte cuvinte adiacente, precum: mamă, tată, doamnă, domnişoară etc. Nu se va mai pune accent nici pe rolul Istoriei, în a şti cum era omenirea în trecut, pentru că nu vor mai fi interesaţi de altceva decât de construcţia unei „memorii corecte" şi însuşirea obligatorie a normelor noi de limbaj: vom avea gen în loc de sex, persoană de culoare în loc de negru, contracepţie post-concepţională în loc de avort etc. Vom ajunge în situaţia chiar de a avea unele gesturi incorecte, ca nu cumva să fie cineva „discriminat" (deja, la Universitatea din Connecticut s-a pus la punct o listă cu gesturi interzise!)… Puşi în faţa unor astfel de mentalităţi antihristice, ortodocşii nu trebuie nici să se lase intimidaţi, nici să recurgă la gesturi nechibzuite şi nici să se conformeze. Mărturia credinţei lor depline în puterea lui Hristos o pot face fie prin retragerea în zone izolate, fie prin rămânerea pe loc şi înfruntarea antihriştilor, gata fiind să-şi dea sufletele - în numele lui Hristos - pentru Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie… Vom fi însă sancţionaţi şi etichetaţi, ca indezirabili, prin nişte cuvinte care vor atrage oprobriul public: puritani, homofobi, bigoţi, fanatici, extremişti, reprimaţi sexual, antisemiţi, xenofobi, rasişti, fascişti, legionari, ultranaţionalişti, antioccidentali, intoleranţi, habotnici etc. În fine, ca să înţelegem şi mai bine că ne aflăm chiar acum într-un proces „subtil" de descompunere, să revenim la doamna academician Buşulenga: „Nu am prejudecăţi de nici un soi, dar felul în care ne purtăm ucide frumuseţea. Trupul este cortul lui Dumnezeu, a spus Pavel. Ce facem noi cu el? Îl expunem ca pe o bucată oarecare de carne? E cumplit. Cumplit esteşi ceea ce s-a întâmplat cu relaţia dintre femeie şi bărbat. După părerea mea, aici s-a săvârşit o crimă. Faptul primei întâlniri, dragostea, aşteptarea căsătoriei, toate astea au dispărut. Ce se întâmplă cu noi?".
