Sfânta Scriptură are multe cuvinte dure împotriva incorigibilei înclinaţii a omului spre a-i judeca pe alţii: „Tu cine eşti ca să-l judeci pe aproapele?" (Iacob 4, 13). „Tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, căci tocmai prin faptul că îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru că tu, care judeci, săvârşeşti aceleaşi lucruri" (Romani 2,1). Să reflectăm asupra acestor motive, pentru a nu judeca pe nimeni, aşa cum ne învaţă Sfântul Iacob şi Sfântul Pavel. Cine eşti tu să-l judeci pe fratele tău?
Într-o zi, a venit la o sfântă mănăstire Isac Tebeul, care locuia departe, în pustia Tebaidei şi, aflând că un ucenic păcătuise de mai multe ori, l-a osândit. După judecată s-a întors în sihăstria sa. Când s-a apropiat de chilie, a văzut cu uimire cum înaintea uşii sta un tânăr, strălucitor ca soarele, cu o sabie în mână.
- Cine eşti - a întrebat bătrânul - şi ce pofteşti de la mine?
- Sunt Arhanghelul Mihail, a răspuns tânărul. Nu te las să intri înăuntru.
- Din ce pricină, Mărite Arhanghel?
Şi a răspuns îngerul:
- Dumnezeu m-a trimis aici, zicând: Întreabă-l pe Isac ce porunceşte să fac cu fratele lui pe care l-a judecat şi l-a osândit?
Bătrânul s-a ruşinat îndată şi, căindu-se, a zis:
- Am greşit, iartă-mă!
Îngerul a răspuns:
- Scoală-te, Dumnezeu te-a iertat. Păzeşte-te, de acum înainte, să nu judeci pe cineva mai înainte de a-l fi judecat Dumnezeu.
Suntem aprigi când judecăm pe alţii şi cu câtă iuţeală suntem gata să osândim şi să dăm verdicte! Ar fi bine să fim aspri cu noi înşine şi blânzi şi înţelegători cu ceilalţi! Să ne amintim acest lucru deseori, ne va prinde bine în viaţa de fiecare zi, când vrem să îi judecăm pe alţii, sau să-i vorbim de rău, căci şi aceasta este o formă de a-i judeca.
Ai înţeles, ipocritule?
