Este cunoscut faptul că orice călătorie, uneori oricât de scurtă, presupune anumite riscuri sau primejdii. De aceea, se cuvine să ne rugăm lui Dumnezeu atunci când avem de purces în călătorii, pentru a fi feriţi de orice pericol. În „Molitfelnic"(carte liturgică des întrebuinţată de slujitorii sfintelor Altare), întâlnim o rugăciune concepută special „pentru cei care călătoresc". Preotul se roagă lui Dumnezeu „Care este calea cea adevărată şi Care a călătorit cu robul Său Iosif" să călătorească şi cu robul Său (sau robii Săi), pentru care se face rugăciunea. Totodată se mai roagă să fie feriţi cei care călătoresc de tâlhari şi „de toată bântuiala vrăjmaşului ucigaş de oameni", adică de diavol.
Se mai roagă să-i fie păzită viaţa nevătămată, iar sufletul să-i fie ferit de toată spurcăciunea, păstrându-l curat. Pentru că de multe ori călătoriile sunt făcute pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele, preotul se mai roagă „să fie cu spor călătoria lui şi căile lui să le îndrepteze, arătându-l sănătos şi vesel în ceea ce doreşte" şi „cu harul Său să-l îmbogăţească şi să-l arate pe dânsul plin de bunătăţile Sale cele cereşti şi pământeşti." Iar, pentru că bunătatea materială nu este posibilă fără o bunăstare şi bogăţie spirituală, în această rugăciune preotul se roagă şi „pentru a trece cu vederea toate greşelile robului Său".
Iată, aşadar, o rugăciune care, deşi nu este prea cunoscută de credincioşi şi, în consecinţă, nici nu este prea întrebuinţată, nici chiar de preot, totuşi, ea are o deosebită valoare, punând sub harul lui Dumnezeu pe toţi cei care călătoresc.
Se povesteşte că undeva pe ocean, dintr-un vapor care s-a scufundat, au scăpat trei tineri. Aceştia au ajuns pe o insulă pustie din apropiere. Nu ştiau să se roage. Cunoşteau doar că Dumnezeu e unul în Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Simţind nevoia să se roage, şi-au alcătuit această rugăciune: „Trei voi, trei noi, miluiţi-ne pe noi". Au trăit cu această rugăciune până la bătrâneţe, când a ajuns pe acolo un vapor, în care se afla şi un preot. Când preotul i-a întrebat cum s-au rugat în acest timp, ei au mărturisit: „Nu am ştiut cum să ne rugăm şi am spus doar atât: „Trei voi, trei noi, miluiţi-ne pe noi". Preotul le-a spus: „Nu e prea bine, trebuia să spuneţi „Tatăl Nostru". Şi i-a învăţat rugăciunea „Tatăl Nostru". După un timp, cei de pe vapor au văzut trei lumini care veneau pe mare, spre ei. Au oprit vaporul şi au văzut că erau cei trei bătrâni. Întrebaţi ce vor, ei au răspuns: „Am uitat rugăciunea pe care ne-a poruncit părintele să o rostim şi ne vom pierde mântuirea". Atunci preotul, înţelegând că cei trei erau sfinţi, pentru că altfel nu ar fi mers pe apă, le-a spus: „Mergeţi înapoi şi spuneţi vechea voastră rugăciune, aşa cum o ştiţi. Spuneţi-o cu aceeaşi inimă bună, cu aceeaşi dăruire lui Dumnezeu şi rugaţi-vă şi pentru noi".
Sunt mulţi care spun că nu ştiu multe rugăciuni. Cei care sunt într-o astfel de situaţie, trebuie să ştie că uneori lui Dumnezeu îi este de ajuns şi un singur gând.
Gândul nostru astăzi, ca o rugăciune înălţată lui Dumnezeu, îl cuprinde pe călătorul drumurilor lungi, Poetul, prozatorul şi jurnalistul român, Lazăr Lădariu, care împlineşte frumoasa vârstă de 77 de ani.
Cu prilejul acestei sărbători, de Bunavestire, sărutăm mâna Măriei Sale, şi îi urăm: „La mulţi ani!" cu toate fericirile şi nefericirile noastre!
