LAURIAN STĂNCHESCU

„(…) Poezia ta este o poezie dematerializată în care totul este cuvânt şi idée, şi plutire, şi levitaţie, şi te cuprinde aproape fără să ai nevoie de un referenţial. Este o poezie care stă în sine. Fără o trimitere la concret, fără o trimitere la biografie, fără nimic. Scrii o poezie pură, dacă vrem să folosim vechea terminologie despre poezie. (…) Eu am o buurie deosebită că prin tine am câştigat un prieten şi un poet în literatura română." (CEZAR IVĂNESCU, „Scrisoare către poet"- Prefaţă la volumul „Ieşirea din cuvinte"/ „Coming out of words", de Laurian Stănchescu, trad. Ana Daniela Budică, Ed. Do-minor, Bucureşti, 2008)

 

„ (…) Departe de mine gândul de a face din Laurian Stănchescu un poet religios, la fel de departe şi de el acest gând. Dar încercând să explorez universul său ca pe o expresie integral a unui poet căutător nesăţios de sine în raport cu lumea, cu creaţia, am descifrat din tainele ştiinţei şi credinţei (pe care o are, dar căreia nu-i cunoaşte temeliile doctrinal), o poezie veciă cu misterul. Lectura ultimă mi-a dat abia bucuria înţelegerii (şi nu chiar în întregime) unei viziuni în care îmbină aici-ul şi dincolo-ul, timpul în mişcare şi eternitatea fixă, ponderosul şi imponderabilul (piatra şi lumina), toate ascunse în cuvinte simple, dar dense, pline de un miez care le dă o demnitate aproape orfică. Laurian Stănchescu nu este un poet post-modernist. El este una din încurajatoarele apariţii în orizontul aşteptării noastre." (Acad. ZOE DUMITRESCU-BUŞULENGA, Postfaţa aceluiaşi volum).

 

(…) Laurian Stănchescu meditează ca un poet întârziat romantic la acest subiect imposibil şi irepresibil în cimitirul nu prea vesel (cade de acord şi el) de la Săpânţa, în teizeci şi cinci de gânduri (de ce nu 33, ca să rămânem în simbolistica sacră?), făcând naveta între poezia lui Blaga (cel „iscodit" de semne!) şi poemele vizionariste şi ludice ale lui Nichita Stănescu." (Acad. EUGEN SIMION, Cuvânt înainte la volumul „Moartea nu trece de lumea cealaltă"/ „Death fails to pass the world beyond", de Laurian Stănchescu, trad. Mihai Vieru, Cuvânt de înţelepciune P.S. Lucian, episcopul Caransebeşului, Ed. Brumar,Timişoara, 2010)

 

în aşteptarea izbânzii luminii

în pietre se întunecă

înainte

de rugăciune

afară

în pustie

 

lumna posteşte

îndelung

 

pentru mântuire

 

înmulţirea luminii

Dumnezeu priveşte îndelung

pietrele în care s-a ivit credinţa

 

în jurul lui

 

copiii

aleargă

după îngerii care ies din ele

 

numai o aură

poate să vadă o altă aură

 

firul de nisip

priveam firul de nisip

şi îl vedeam pe marele nimic

 

atent am vrut să văd a doua oară

dar două pietre mari de moară

 

rupeau încet şi cu măsură veche

din două elemente nepereche

 

într-unul firul de nisip se subţia

şi mijlocu-i spre margine aluneca

 

într-altul viaţa mea se mântuia

şi marginea-i spre mijloc se mişca

 

soldaţi de veghe ai marelui nimic

şi viaţa mea şi firul de nisip

 

Săpânţa în al douăzeci şi cincilea gând

niciodată

 

ultima suflare

nu ne părăseşte

 

ea se opreşte

în cerul gurii

 

precum sunetul

clopotului

 

care

rămâne

 

în lemnul

clopotniţei

 

Săpânţa în al douăzeci şi nouălea gând

Doamne

 

nu mă lăsa

 

să trec

de moarte

 

poate

 

că dincolo de ea

 

lumea

 

nici nu a început

 

Săpânţa în al treizeci şi patrulea gând

în cimitirul

nu prea vesel

de la Săpânţa

 

pământul

 

s-a înălţat de pe morţi

ca un abur viu

 

crucile

plutesc şi ele

 

ca nişte

stele uriaşe de lemn

acoperind toată lumea

 

până se topesc

peste morţi

 

nimeni nu ştie

 

dacă aşa începe

judecata de apoi

 

sau

aşa se termină învierea

Lasă un comentariu