Doream să-i aşezăm la cap o piatră care să spună ceva despre personalitatea lui: un intelectual cu rădăcini puternice în cultura şcolilor năsăudene, în spiritualitatea acestui pământ ai cărui oameni, de la vlădică la opincă, poartă, în fiinţa lor, emblema identităţii noastre profunde de neam latin.
Trebuia găsit sculptorul căruia să-i încredinţăm monumentul funerar. Într-o zi un prieten plastician propune să mergem la Oarba de Mureş, unde în acel moment se desfăşura Tabăra de sculptură. Era în 1987. Am ajuns la Oarba. La baza colinei, un bărbat vânjos, cu barbă - semăna cu Brâncuşi -, cioplea o formă de cuib, de căuş. „Ecce homo!". Era Grigore Bradea. Venea din Târlişua, din ţara lui Coşbuc şi Rebreanu. Avea un fel al lui de a merge la esenţe, de a face piatra să vibreze. În pietrele lui Bradea găseam ceva din tâlcul existenţei lui Pompei Belciug.
L-am întâlnit, apoi, la Bistriţa. Ne-a arătat un album al taberei de la Măgura. Avea acolo o lucrare care, în simplitatea-i monumentală, închidea parcă o taină: efemerul şi veşnicia.
După un timp, Bradea a venit la Şintereag, însoţit de colaboratorul său, Maxim Dumitraş. Au adus patru machete. Am ales-o pe cea care amintea de lucrarea de la Măgura: o variantă a lucrării „Ziua şi noaptea".
Au cioplit-o la Sângeorz-Băi. În ziua când trebuia transportată la Şintereag, sună telefonul. Vocea lui Bradea, sugrumată: „Lucrarea s-a rupt! S-a rupt în două". Braţul macaralei a scăpat-o deasupra asfaltului din drum.
Pe la mijlocul lui martie, am mers la Sângeorz să vedem piatra ruptă. Pe iarba de un verde crud din curtea muzeului, Maxim Dumitraş aşezase cele două părţi frânte, una peste alta. Deasupra blocului vertical se detaşa o formă sculpturală de o frumuseţe nouă. Linia frânturii parcă a fost condusă şi ea de o mână de artist. În blocul vertical, scobită adânc, crucea. Totul este, de fapt, o cruce. Am hotărât să o instalăm pe aceasta.
A trecut de atunci mai bine de un sfert de veac. Opera lui Bradea este acolo, intactă, doar uşor înclinată. În jur au apărut o mulţime de morminte. Bradea a plecat şi el demult. Poate dincolo de timp se vor întâlni. Îi apropie seva spirituală a aceluiaşi pământ.
