Interviu cu istoricul literar dr. ION BUZAŞI - (fragmente)
- Blajul mai are un nume, cel dat de Eminescu.
- Numele eminescian al Blajului este Mica Romă, nume bine ales, Eminescu intuind dimensiunea istorică şi culturală a oraşului Şcolii Ardelene. În salutul lui Eminescu de la începutul lunii iunie 1866, „Te salut, din inima mea, Romă Mică!", este o sinteză a istoriei Blajului.
- Exclamaţia lui Eminescu în faţa Blajului este mai amplă. De obicei, sunt citate doar primele cuvinte.
- După mărturiile celor care l-au însoţit pe poet de la Târgu-Mureş spre Blaj, Eminescu a mai adăugat: „Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!"
- Visul tainic al oricărui istoric literar este să scrie o carte despre Eminescu. Aţi scris Eminescu şi Blajul. Continuă să fie prezent, în preocupările exegezei eminesciene, acest subiect?
- Eminescu şi Transilvania este un amplu capitol de cercetare eminesciană. Trebuie să-i amintesc, pentru latura documentară de excepţie a cercetării, pe Dimitrie Vatamaniuc, autorul volumului Eminescu şi Transilvania, şi pe bucovineanul Graţian Jucan, care a publicat Eminescu şi Ardealul.
- Cine a deschis acest drum de istorie literară - Eminescu şi Transilvania?
- Eu cred că primul care a vorbit la modul serios despre importanţa Transilvaniei în viaţa şi opera lui Eminescu a fost Nicolae Iorga, în Istoria literaturii româneşti din 1929, capitolul „Eminescu, expresie integrală a sufletului românesc". Iorga spune un lucru fundamental. Dacă Bucovina a însemnat pentru Eminescu cultul pentru trecutul istoric, pentru Ştefan şi Putna, cunoaşterea favorizată de Blaj a maselor ţărăneşti tradiţional-virtuoase i-a direcţionat o altă coordonată a gândirii, mai ales în publicistică, respectul pentru clasa ţărănească; idee pe care o va prelua din publicistica lui Eminescu, O. Goga. Nu se poate explica Eminescu gazetarul fără acest contact cu Blajul, luând apărarea poporului român din Transilvania, cu argumente ce ne amintesc paginile lui Petru Maior sau discursul lui Bărnuţiu, pagini polemice care îi atrag şi primul proces de presă.
- Mircea Eliade vorbea de o pecete a Blajului în cultura română. Cum trebuie să vorbim astăzi despre spiritul blăjean în cultura română?
- La Blaj, spune Mircea Eliade, s-a trezit conştiinţa latinităţii noastre şi odată trezită, această conştiinţă n-a mai putut fi nimicită de nimeni şi de nimic. Limba şi literatura poartă pecetea făurită de Blaj, cu lacrimi, sânge şi geniu, pe care numai istoricul care şi-a închinat viaţa, cercetând această „epocă eroică", le ştie.
- „Îngerul vagabond" dorea să străbată spaţiul românesc, după propria-i mărturisire, „în cruciş şi curmeziş". Ce a însemnat Blajul pentru biografia poetului?
- În primul rând cunoaşterea cărturarilor Şcolii Ardelene, cunoaşterea momentului 1848, despre care va vorbi în Geniu pustiu şi nu în ultimul rând o prietenie cu ardelenii, care va continua după Blaj la Viena şi apoi la Bucureşti. Editorii eminescieni consideră că sunt scrise la Blaj poeziile publicate în „Familia", elegii de tinereţe - Speranţa, De-aş avea, Din străinătate, Amicului F.I., dar mai important este ce a rodit în scrisul eminescian după această perioadă. Vă reamintesc că romanul Geniu pustiu nu se poate explica fără contactul lui Eminescu cu Blajul, cu Câmpia Libertăţii, cu amintirea lui Avram Iancu, că poemul Horea este unul din primele mari poeme închinate conducătorului răscoalei din 1784, înaintea poemelor lui Aron Cotruş şi Nichita Stănescu.
- „Într-o zi frumoasă de vară, îmi făcui legăturica, o pusei în vârful băţului şi-o luai la picior pe drumul cel mare împărătesc…" Mai sunt nelămuriri în acest capitol de istorie literară?
- Este controversat itinerarul acestei călătorii. Sunt cercetători care susţin că Eminescu ar fi fost la Blaj în 1863. După cercetările lui Dimitrie Vatamaniuc, Eminescu se afla la Târgu-Mureş la sfârşitul lui mai 1866, iar la începutul lunii iunie 1866 era la Blaj.
- I-a ascultat Eminescu, la Blaj, discursurile lui Timotei Cipariu?
- La Blaj l-a văzut pe Timotei Cipariu, dar l-a auzit vorbind la Alba-Iulia, la sfârşitul lunii august 1866, când a avut loc Adunarea Astrei. Eminescu a făcut drumul de la Blaj la Alba-Iulia, pentru a participa la Adunarea Astrei.
- Şi-a dus Eminescu, în popasul blăjean, gândul până la capăt, ca să parafrazez un dicton al lui Lucian Blaga?
- Eminescu la Blaj şi-a dus până la capăt gândul, scriind cele mai expresive pagini despre importanţa acestui oraş în istoria naţională.
