Ce au câştigat românii după aşa-zisa revoluţie din decembrie '89? Libertatea de a călătorii, de a pleca să muncească la străini pentru a trăi mai bine. Au plecat cu inima îndoită, cu speranţa că se vor întoarce acasă pentru a-şi construi case, să-şi cumpere maşini şi chiar pământ, iar unii şi-au încropit mici afaceri. Toate aceste vise s-au ruinat odată cu economia României, cu toate că au investit în ea miliarde de euro, care s-au dus pe apa sâmbetei datorită politicienilor instalaţi în fruntea ţării (cu sprijinul cetăţenilor) cu gândul de a transfera averea statului, prin căi necinstite, în proprietatea lor.
Astfel, aceştia au distrus tot: industrie, agricultură, comerţul exterior, dar şi viaţa oamenilor, a milioanelor de români, care au plecat cu inima frântă în lume, pentru a-şi găsi rostul, un trai mai bun printre străini.
Însă, românii s-au înşelat amarnic, i-au înşelat politicienii, guvernele care s-au perindat la putere în cei 26 de ani de „democraţie", să nu mai vorbim de parlamentari care au adoptat legi numai în favoarea lor şi a partidelor din care au făcut sau fac parte. Ca urmare a regresului economic, politic, dar mai ales social, al nivelului de trai, în care se află poporul şi ţara, românii plecaţi, cu fiecare an ce trece, cu fiecare ciclu electoral, nu mai iau în calcul întoarcerea acasă. S-au integrat în localităţile în care muncesc de atâţia ani, nu pentru că nu ar dori să se întoarcă, însă unde să lucreze, unde să fie siguri că nu vor mai fi nevoiţi să ia din nou drumul pribegiei în lume.
Mulţi şi-au întemeiat acolo familii, şi-au construit case, copiii lor pot opta pentru a fi germani, englezi, italieni, spanioli, pentru naţionalitatea ţării în care s-au născut, unde învaţă, şi vor munci ca şi părinţii lor. Ca urmare, cu părere de rău, îşi părăsesc sau vând frumoasele case construite în România, pentru a nu mai sta goale şi pentru a le salva de prada hoţilor.
Trist este faptul că foarte multe familii, în care numai unul dintre soţi este plecat, se destramă, copiii sunt abandonaţi sau sunt lăsaţi în grija bunicilor, ai unei rude, ajungând în situaţii dramatice pentru ei şi societate, situaţie exprimată prea direct şi colorat de fostul ministru al transporturilor, Ioan Rus.
Pentru aceste realităţi triste în care se află milioane de români, vinovate sunt guvernele, ca şi parlamentarii, partidele, politicienii susţinuţi şi votaţi de popor, care au distrus economia, ca şi viitorul, speranţa într-o viaţă mai bună. Aceşti nesătui, care nu-şi pot justifica averile acumulate prin fraudă, trebuie aduşi în situaţia celor care şi-au pierdut agoniseala, identitatea socială, în cei 26 de ani de aşa-zisă democraţie. Însă, din păcate, aceşti inşi, aflaţi vremelnic în fruntea ţării, sunt apăraţi în faţa justiţiei, de imunitatea construită de ei, de funcţiile de parlamentari sau miniştri, obţinute în urma votului dat de cetăţeni pentru a le apăra interesele, nu pentru ai condamna la sărăcie şi umilinţă, cum se întâmplă de peste 26 de ani în instituţiile „statului de drept".
De această tristă stare în care se află ţara, de vină sunt şi românii divizaţi de partide, de simpatiile politice, pentru că dau votul lor unor indivizi fără scrupule, cercetaţi sau condamnaţi de instanţele judecătoreşti, exemple avem destule, în frunte cu fostul prim-ministru, trimis în judecată pentru fapte de corupţie. El acuză procurorii de fabricarea de dosare pentru a fi avansaţi în funcţie, că opoziţia este interesată doar de a prelua puterea. Alţi şefi de partide, în numele „interesului naţional, al binelui ţării şi al românilor" au susţinut în Parlament guvernul. De fapt, aceşti lideri politici ai coaliţiei parlamentare, aflată la putere, susţin doar propriile interese, privilegiile de care beneficiază ei şi partidele lor, nu interesele celor care i-au votat. Aceştia folosesc doar pentru ei, cum s-a întâmplat, când şi-au votat majorări substanţiale ale indemnizaţiilor pentru chirii, transport, sumele forfetare, pensii speciale de mii de lei etc., uitând de medici, profesori, funcţionari care primesc doar promisiuni de creştere a salariilor dacă bugetul o va permite.
Până când românii din ţară îşi vor mai da votul pentru promisiuni mincinoase, cu gândul numai la ziua de mâine, nu la viitor, la o viaţă mai bună care o aşteaptă de 26 de ani, fără a se fi schimbat ceva în mai bine, rămânând cu promisiunile şi speranţa? Românii plecaţi să muncească afară sunt hotărâţi să-i sancţioneze prin vot, aşa cum au făcut-o la alegerile prezidenţiale din 2014, pe cei care s-au perindat decenii la rând, la putere şi nu au realizat aproape nimic din ce au promis, fiind preocupaţi să-şi sporească doar averile lor. Pentru a le lua celor plecaţi în străinătate dreptul fundamental de a vota, ştiind că sunt împotriva lor, guvernanţii şi parlamentarii aflaţi la putere au amânat mereu adoptarea legii votului prin corespondenţă sau electronic (până la urmă a fost adoptată într-o variantă complicată pentru votanţii din străinătate) încât să elimine posibilitatea acestora de a vota, cum au făcut-o şi în anul 2014, pentru a bloca schimbarea la scrutinul din toamna anului 2016.
