O fi, oare, Iohannis un președinte „slab și introspectiv"?

…Nu o spunem noi, ci unul din cele mai influente think-tankuri din Marea Britanie, Oxford Analytica (OXAN) - care, într-o analiză a situației politice din România, sublinia, printre altele, că, „dacă PSD beneficiază de apatia electoratului, este și pentru că România are un președinte „slab și introspectiv" și o opoziție mediocră. Și ce mai scrie sursa citată - preluată de EvZ? Ceea ce, de fapt, vedem și noi, românii: „Că Iohannis a fost (și este) incapabil să definească o viziune a propriei președinții, a opus o rezistență timidă la măsurile antireformiste ale unui Parlament dominat de PSD, fiind mai preocupat să protejeze vechea gardă din vârful PNL." Poate, asta l-a și făcut pe

Victor Ponta - pe când, încă, era premier și președinte al PSD - să declare că: „Președintele ar trebui să fie al României, nu al PNL."

Pe de lată parte, Iohannis a fost (și este) preocupat, mai mult, de propriul confort, Ordonanța cu salariile demnitarilor fiind, printre altele, o „mostră" în acest sens, iar explicația acestuia, conform căreia „salariile președintelui, premierului și ale altor șefi mari în stat ar preveni, chipurile, corupția" este de… râsul curcilor! Câtă vreme polițiștii, medicii, profesorii și funcționarii din administrație sunt retribuiți cu 1.600 -2.500 de lei și nimeni nu gândește că asemenea lefuri îi pot face ușor coruptibili, e greu de acceptat majorarea salariilor înalților demnitari la circa 4.000-5.000 de euro din același motiv. Bașca faptul că nu puțini sunt cei care consideră că mărirea salariului președintelui prin Act guvernamental a jignit bunul-simț. Ei, și? Președintele a replicat, spunând că: „cuantumul salariilor trebuie să reflecte ierarhia în stat." Ceea ce i-a mai făcut, o dată în plus, pe cei de la OXAN să declare că „Președintele este dezangajat, nu oferă o direcție (lead) în probleme majore și are o slabă capacitate de comunicare." Dar și ca unii observatori și analiști politici românii să considere că Iohannis este dezangajat, că nu oferă o direcție în probleme majore, și că nu-l preocupă temele de interes general. Printre acestea, tema depopulării României, faptul că migrația românilor, în loc să scadă, se accentuează. Că, la ora actuală, în afara granițelor României trăiesc cel puțin 3,5 milioane de persoane de etnie română. Pe Klaus Iohannis și partidul pe listele căruia a candidat, nu are cum să nu-l intereseze (cu sau fără prerogative!) faptul că, potrivit unui studiu realizat pe un eșantion de 2.306 de respondenți din șapte țări, între care și România, peste 35% dintre românii din mediul urban au declarat că vor să se mute definitiv în altă țară. O mai fi, oare, acea „altă țară" (și) Anglia, după ieșirea din UE? Așa după cum nu poate rămâne indiferent nici la cauza care generează acest fenomen: sărăcia.

Pe de altă parte, poate neglija președintele Iohannis faptul că, potrivit Organizației Mondiale a Muncii (OMM), în România, 15% dintre tineri sunt „prea educați" comparativ cu cererea pieței - rată mai mare decât în Marea Britanie și Germania - sau că rata șomajului în rândul tinerilor cu educație terțiară (școli tehnice și facultăți) este foarte mare în România, ajungând la 29,3%, în 2014, mai mult decât triplă față de nivelul anului 2000?! Dar și că cei care, la un moment dat, au ales exilul, s-ar întoarce în țară, dacă ar găsi un loc de muncă cât de cât acceptabil și nu la actualul salariu mediu pe economie?

Poate! Dar asta în face nu doar „vulnerabil" în fața adversarilor săi, ci și - cum apreciau cei de la OXAN - să fie considerat „un președinte slab…".

Dar poate, Iohannis nici nu are timp pentru aceste teme.

Fapt este că de fiecare dată când a fost întrebat asupra unui subiect controversat din punct de vedere politic, Klaus Iohannis a refuzat să răspundă, motivând că el face, nu vorbește. Iar cetățenii - cei 6 milioane de români care l-au votat - așteaptă într-adevăr, să vadă (și să audă) „ce face", dacă nu (prea) vorbește, deoarece - cel puțin până acum - transparența - cum au remarcat și cei de la OXAN - nu este „punctul forte" al lui Klaus Iohannis. Și că, dimpotrivă, nu el, ci premierul Dacian Cioloș ar putea fi cel care mobilizează forțele pro-reformă, dacă ar prelua puterea în PNL de la un grup care nu dorește decât să se bucure de avantajele funcțiilor publice.

…Firește, doar viitorul ne va confirma, dacă acest lucru se va întâmpla sau nu!

 

Lasă un comentariu